VIDEO Vasile Pușcașu s-a „transformat” din „iubitor de patrimoniu”, în groparul Casei Negruzzi?
Puțini politicieni vorbesc atât de des despre identitatea orașului, patrimoniu și dezvoltare urbană precum Vasile Pușcașu. În calitate de consilier local și președinte al Comisiei de Urbanism din cadrul Consiliului Local Iași, acesta se află într-o poziție-cheie atunci când vine vorba despre viitorul clădirilor și zonelor istorice ale municipiului.
Însă cazul Casei Negruzzi ridică o întrebare legitimă: cât de sinceră este această preocupare pentru patrimoniu?
La începutul lunii iunie 2026, ultimele vestigii ale Casei Negruzzi au fost acoperite cu pământ și nivelate cu utilaje. Fundațiile și pivnițele clădirii în care a locuit Costache Negruzzi au dispărut complet sub un strat compactat de pământ. Totul s-a întâmplat pe terenul deținut de firma Motel Bucium SRL, controlată de Vasile Pușcașu.
Disputa privind Casa Negruzzi nu începe cu demolarea, ci cu contestarea identității monumentului.
În 2019, Vasile Pușcașu susținea public că există dubii privind faptul că imobilul de pe terenul său ar fi fost chiar Casa Negruzzi, în timp ce Comisia Zonală a Monumentelor și Direcția de Cultură susțineau contrariul, pe baza documentelor istorice.
Dacă nu este Casa Negruzzi, atunci nu există monumentul care blochează dezvoltarea imobiliară.
Există trei procese pierdute împotriva Direcției de Cultură.
Mai multe publicații au relatat că Pușcașu a contestat în instanță existența sau statutul monumentului și că a pierdut aceste procese definitiv.
Asta sugerează că disputa nu era una administrativă minoră, ci un conflict de lungă durată cu instituțiile de patrimoniu.
Episodul „autodemolării” este cheia întregii povești.
Mai multe publicații locale au scris despre documentul emis de Poliția Locală prin care se constata că imobilul „s-a autodemolat”. Ulterior au apărut fotografii care arătau că imobilul exista încă după emiterea acelui document.
Pușcașu a avut o apărare constantă.
În declarațiile pentru presa locală, el a susținut că nu a demolat clădirea, că aceasta s-a prăbușit și că a încercat să o stabilizeze prin schele și sprijiniri. De asemenea, a afirmat că autoritățile nu i-au comunicat clar statutul imobilului.
Miza economică este foarte mare.
Terenul este amplasat ultracentral și de ani de zile există intenția dezvoltării unui proiect imobiliar pe amplasament. În 2026 există încă litigii și dispute privind descărcarea arheologică necesară pentru construirea blocului.
Care este mecanismul prin care un monument a încetat să mai existe în acte și apoi în realitate?
Nu vorbim despre o clădire oarecare. Vorbim despre un monument istoric, un reper cultural legat de una dintre cele mai importante personalități ale literaturii române. Cu toate acestea, în loc să fie conservate și puse în valoare, vestigiile au devenit un obstacol în calea unui proiect imobiliar.
Mai grav este că Direcția Județeană pentru Cultură susține că nu a fost notificată cu privire la aceste lucrări și că există litigii în desfășurare privind situl și descărcarea arheologică.
Cazul ridică și probleme de ordin administrativ. Autorizația pentru lucrări a fost emisă de Primăria Iași în „regim de urgență”, însă intervenția efectivă a avut loc abia după aproximativ șase luni. Dacă exista o urgență reală, de ce s-a așteptat atât? Dacă nu exista, de ce a fost folosită această procedură excepțională?
Poți să te declari iubitor al clădirilor istorice. Însă adevărata măsură a acestui atașament este ce lași în urmă. În cazul Casei Negruzzi, răspunsul pare să fie: nimic.
About The Author
