Statuia lui Ștefan cel Mare din fața Palatului Culturii va fi restaurată
Primaria Iasi a scos la licitatie executia lucrarilor de restaurare a statuii ecvestre Stefan Cel Mare din Piata Palatului. Valoarea contractului este de 1,3 milioane de lei iar data limita de depunere a ofertelor este 30 iunie.
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare din Iași este un monument de bronz închinat domnitorului moldovean (1457-1504), care a fost realizat de către sculptorul francez Emmanuel Frémiet și inaugurat în anul 1883 în municipiul Iași.
Inițial monumentul era amplasat în fața Palatului Administrativ din Iași, iar actualmente se află în fața Palatului Culturii care a fost construit după demolarea vechiului palat.
Statuia lui Ștefan cel Mare a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Iași elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice. Ideea ridicării la Iași a unei statui a marelui voievod al Moldovei datează din anul 1856, din dorința caimacamului Theodor Balș de a se opune Unirii Principatelor. El spera astfel că, prin prezentarea lui Ștefan cel Mare ca simbol al trăiniciei și puterii Principatului Moldovei, ar fi exacerbat naționalismul local de principat moldav și ar fi demonstrat inutilitatea Unirii cu Țara Românească.
În acest scop, el a numit o comisie formată din spătarul Mihai Cantacuzino, postelnicul Gheorghe Asachi și postelnicul Nicolae Istrati, care a început o campanie de strângere de fonduri. Gheorghe Asachi a fost cel care a schițat portretul marelui voievod, bazându-se pe descrierile lui Ștefan cel Mare realizate de către Grigore Ureche în Letopisețul Țării Moldovei și după pictura lui Ștefan cel Mare de la biserica din Bădeuți (biserică ctitorită de Ștefan cel Mare și demolată de către austro-ungari în timpul primului război mondial).
Conform schițelor originale, a rezultat un voievod cu barbă, de statură medie. Motivul erorii lui Asachi s-a datorat faptului că picturile lui Ștefan cel Mare, zugrăvite chiar în timpul vieții sale, se aflau la mănăstirile din Bucovina, provincie care intrase în Imperiul Austro-Ungar.
Odată cu moartea caimacamului Theodor Balș în anul 1857, s-au sistat și lucrările de realizare a statuii. Abia în anul 1871, când la Mănăstirea Putna s-au comemorat 370 de ani de la moartea domnitorului Moldovei, au fost reluate discuțiile referitoare la monument.
După Războiul de Independență, s-a deschis o listă de subscripție publică națională din inițiativa unui grup de inimoși patrioți: Vasile Alecsandri, Nicolae Gane, Iacob Negruzzi, Scarlat Pastia, Alexandru Stamatopol etc. S-au adunat 135.000 de franci, iar în anul 1879 s-a înaintat comanda către sculptorul francez Emmanuel Frémiet (1824-1910), un artist în mare vogă în Parisul acelor vremi.
Documentația prezentată sculptorului este cea executată de postelnicul Gheorghe Asachi, artistul francez începând realizarea statuii în atelierul său din Rue de l’Université, din Paris. La data de 16 septembrie 1882, după ridicarea fundațiilor, s-a așezat la mijlocul soclului un act comemorativ în semn de recunoștință pentru vestitul domn moldovean. Statuia a fost definitivată și expusă în anul 1882 la Salonul Național de Sculptură din Franța.
Ceremonia dezvelirii a avut loc la data de 5 iunie 1883, în prezența Regelui Carol I, și a fost memorabilă. Vasile Alecsandri a compus anume pentru acest prilej poezia “Odă la statuia lui Ștefan cel Mare”. Poezia a fost difuzată pe foi volante tuturor participanților.
Dezvelirea a fost făcută de patru plăieși. În momentul dezvelirii, mulțimea a rostit un uriaș “Ura” și s-au tras 21 salve de artilerie. Cu aceeași ocazie, Regele Carol I a dăruit două tunuri “Krupp”, care flanchează și astăzi statuia marelui domnitor. Tunurile erau trofee din Războiul de Independență, cucerite de Regimentul de dorobanți din Copou (una din cele șapte coline ale Iașilor).