Simion Poiană, alpinistul din Piatra-Neamț care organizează expediții în Himalaya
Simion Poiană, cunoscut sub numele de Skil, este unul dintre alpiniștii cu cea mai lungă activitate din județul Neamț. Practică alpinismul din 1982, a fost campion național și a organizat zeci de expediții în țară și în străinătate. Prin SkilAventura (Asociația Alpină Nemțeană), promovează mersul pe munte, formarea tinerilor și proiecte alpine la Piatra-Neamț. Așa cum se descrie, este „un om din Piatra-Neamț vrea să reorganizeze performanța alpină în județ.” După decenii de alpinism, Simion Poiană vorbește despre expedițiile din Himalaya, despre costurile, echipamentele și oamenii din spatele acestor călătorii: „Am fost în Mont Blanc, am fost în Kilimanjaro, în Toubkal în Maroc, în Himalaya de mai multe ori, organizez expediții pentru grupuri. Marea majoritate au mers gratis, dar trebuie să mai vii și cu bani de acasă. Adică, îți dau un exemplu: e 3.500 de euro acum, să zic că aduc 2.000 eu din sponsorizări, tu trebuie să mai vii cu 1.500 de acasă, n-ai ce să faci. Dar mergi în Himalaya. Cred că am vreo 30 de expediții organizate și în toate oamenii au ajuns pe vârf și toate fără incidente, să fie probleme medicale. Cu cât mai mulți la munte, cu atât mai benefic pentru societate. Principalul e să se formeze grupuri, să meargă la munte. Cum e ”Tânăr și liber”, cum e ”Doctor Iacomi”, sunt niște grupuri care scot câteva sute de oameni în natură. Eu am fost cu copiii acum 2 ani în Musala, anul trecut în Olimp, anul acesta am vrut să merg în cel mai înalt vârf dintre Albania și Macedonia, dar n-am mai avut bani să pot să susțin, că dacă merg 2-3 familii îți trebuie 2-3 mii de dolari sau de euro. Anul acesta a fost mai greu să susțin, fiindcă vreau să fac panoul, dacă reușesc, nu pot să le împarți la toate. Acum zic autoritățile că poate ne dau o autorizație să mai facem o via ferrata aici la Raza Soarelui. Dacă mai facem și via ferrata, sunt încă 30.000 de euro. Deci oricât aș munci, nu știu dacă acopăr eu, cu societatea de construcții, să pot să aduc eu banii aceștia. E greu să aduci banii de la tine de acasă., conform Mesagerul de Neamț.
– Tubul de oxigen de la cât metri se folosește?
Nu e așa, regula este în felul următor: sunt expediții și expediții, poți să folosești tubul de oxigen și de la 5.000 de metri în sus. Depinde de banii pe care îți permiți să-i investești în expediție. Presiunea cam de la 6.500 de metri în sus o simți ca lumea. Până la 7.000 se face aclimatizarea asta, sus-jos, sus-jos. O expediție de genul acesta durează între 30 și 60 de zile, depinde cât de antrenat ești. Altfel mori dacă nu te aclimatizezi. De exemplu, cum fac eu pentru Everest Base Camp: plec de la Kathmandu la Lukla, dar Lukla e mai sus decât satul în care cobor, vreo 200 de metri. După aceea urc la Namche Bazaar, stau două zile. Următoarea zi urc deasupra la Namche Bazaar, la Khunde, un sat din acestea de șerpași, e un altfel de trib, că ei sunt pe triburi acolo. Și dorm la ei. După aceea mă duc la mănăstire la Tengboche, apoi mă duc la Dingboche, stau iarăși două zile. Am și învârtit 5.000 de metri pentru aclimatizare, deci sus-jos. După aceea mă duc la Lobuche și de la Lobuche nu mă mai duc la Gorak Shep, că sunt 3 ore între aceste două sate, mă duc direct la Everest Base Camp. Când mă întorc, am mai fost și știu șmecherii, vin pe curba de nivel și mă duc pe Kala Patthar, care are 3 ore urcat, 3 ore coborât, dar dacă vin pe curba de nivel câștig și nu mai cobor. Și fac și un vârf de 5.500 de metri. De acolo cobor la 5.000 de metri.
About The Author
