Securitatea avea la Iaşi exact 162 de cadre, în 22 decembrie 1989

331530111_1641786266266442_461112717049550027_n

Pe pagina de Facebook “Viva Historia” a fost prezentat un document care arată câţi secureşti erau în fiecare judeţ din ţară. Conform sursei citate în Iaşi, la data de 22 decembrie 1989, era 162 de cadre de securitate. “Viva Historia” este pagină realizată de istoricul Mădălin Hodor şi creatorul de conţinut Tetelu.

“Câţi securişti erau în 1989? In perioada comunistă foarte multi români credeau că sunt urmăriţi la fiecare pas de Securitate. Legendele urbane şi mitologia răspândita larg menţionau cifre fantasmagorice. Mii, zeci de mii de securişti. Un securist la doi români. Astfel de cifre apăreau în mod curent în discuţii. Ele au creat o atmosferă de teamă şi suspiciune generalizată, contribuind la imaginea de omnipotenta a teribilei instituţii. Un factor psihologic important era acela că, datorită acestei imagini, teroarea era generala şi submina puterea de opoziţie a populaţiei.

După 1990 istoricii au avansat şi ei cifre, majoritatea însă mult exagerate, datorită lipsei accesului la arhive. Unii au vorbit despre 30.000-40.000 de securişti, alţii au indicat şi cifre mai mai mari.

Intre recent declasificatele documente de către SRI, dintre cele care au fost solicitate în anii 90 de către comisiile parlamentare de anchetă în „Dosarul Revoluţiei”, se găsesc şi două situaţii statistice privind personalul DSS (Departamentul Securităţii Statului) la data de 22 decembrie 1989.

Avem astfel un răspuns clar la întrebarea care a preocupat multi romani de-a lungul a peste 30 de ani.

Rezultatul este unul diferit fata de mitologie şi presupunerile iniţiale. Un calcul sumar ne arată că totalul cadrelor de Securitate (unităţi centrele, teritoriale şi Comandamentul Trupelor de Securitate) era de 14.263. Cifra nu include personalul Centrului de Informaţii Externe (Spionajul, UM 0544), dar nu poate fi considerabil mai mare.

În unităţile centrale şi cele teritoriale ale Securităţii lucrau 7654 de ofiţeri. Aceştia fiind în fapt securiştii.

De remarcat că unele unităţi aveau de departe un număr mai mare de cadre, decât altele. Direcţia a IV-a (Contrainformaţii Militare) era de departe cea mai numeroasă (1062 ofiţeri, subofiţeri şi maiştri militari), urmată de USLA cu 766 cadre. Unele inspectorate judeţene aveau sub 50 de ofiţeri de Securitate (Ialomiţa, Sălaj, Covasna), in vreme ce Securitatea Bucureşti avea 513 ofiţeri.

Numărul mai mare de ofiţeri in unităţile centrale (3995), faţă de cei din unităţile teritoriale (3659) confirma tendinţa de centralism din ultimii ani in aparatul de Securitate.

O concluzie, care se impune din lectura celor două documente, este că Securitatea a reuşit să menţină şi să amplifice sentimentul de frica şi teroare din ultimii ani ai comunismului în masă prin folosirea ideii de omnipotenta şi omniprezenta.