S-a stins ultimul veteran băcăuan care l-a văzut personal pe Hitler

colonel zavati

Veteranul de război, profesorul, memorialistul și traducătorul tehnic băcăuan colonel (rtr) Constantin Zavati a trecut la Domnul imediat ce a împlinit 99 de ani. S-a întâmplat la sfârșit de săptămână. L-am cunoscut pe când avea 95 de ani și am sperat, an de an, împreună cu un prieten devotat al său, colonelul (rtr) de tancuri George Gheorghiu, el însuși nonagenar acum, că îl vom revedea măcar până la pragul celor 100 de ani la care poate spera el însuși, confom desteptarea. Constantin Zavati era vizitat an de an și de foștii săi elevi de la Liceul „Alecsandri”, care l-au divinizat. A fost însă și omul care, tânăr militar băcăuan acum vreo 70 de ani, s-a aflat la mică distanță de Hitler. El, tânărul, tocmai terminase o școală militară din Gro ßborn.

Venerabilul veteran a fost, inițial, militar de carieră școlit la Cernăuți, dar și în Germania, unde la văzut și pe Adolf Hitler, dar de unde a ajuns și pe front în cel de Al Doilea Război Mondial, întâi alături de trupele germane, apoi de cele române. Ulterior conflagrației, în ciuda a destule piedici care i s-au pus în cale, a ajuns un cunoscut profesor de chimie în Bacău și inspector școlar.
Constantin Zavati s-a născut pe 7 iulie 1923, dar părinții săi, Constantin și Paraschiva Zavate (ultima literă a numelui de familie diferă, dar a fost, probabil, o „eroare” a unui funcționar din primărie), erau originari din satul Bucșești (comuna Poduri), de care el însuși a rămas legat sufletește. Practic, a crescut în familia unui militar de carieră, tatăl fiind plutonier major în Regimentul 4 Artilerie Grea din Bacău, ceea ce i-a și creionat destinul de adolescent și de tânăr ajuns la majorat. Astfel, a devenit elev al Liceului al Liceului Militar „Ştefan cel Mare” din Cernăuţi (1934-1942) și al Şcolii Militare de Artilerie” din Gro ßborn, pe atunci un oraș în Germania (1942-1944).

Când Constantin Zavati tocmai terminase studiile la școala militară din Gro ßborn , într-o seară au venit la ei niște cetățeni care au luat elevilor măsuri pentru îmbrăcăminte și încălțăminte, chiar și pentru lenjerie. Noaptea i-au trezit din somn, i-au echipat și i-au dus la gară. „Dintre toți românii care eram acolo – spune veteranul – numai pe mine m-au luat. Eram, de fapt, o delegație din partea școlii noastre, cam 10-12 absolvenți”.
Dimineața au ajuns în Breslau (acum oraș în Polonia – n.n.), dar elevii nu știau de ce erau acolo. De la gară au fost duși la Hunter Halle, o sală uriașă (Sala Centenarului victoriei asupra aliaților lui Napoleon), unde au venit cadeți din toată Germania. La intrarea în sală, însă, fiecare era percheziționat. „Eu nu aveam la mine decât aparatul de fotografiat, pe care l-am ținut sub veston, în față, și nu mi l-au găsit – recunoaște Constantin Zavati, fotograf pasionat. Dar nu l-am folosit, pentru că mi-a fost frică să nu fiu remarcat. Eu zic că eram acolo peste 10.000 de oameni în sală, dar organizatorii au raportat 20.000”.
S-au intonat marșuri militare, după care cineva a anunțat că fumatul era interzis în sală. „Atunci ne-am dat seama că cel care era așteptat de toți era, de fapt, chiar Adolf Hitler, pentru că el nu suporta fumul de țigară – ne-a mai spus veteranul băcăuan. A venit cu toată suita, cu Ribbentrop, Goebbels și alți ofițeri superiori. Hitler ne-a salutat cu «Heil, kameraden! », iar noi am răspuns cu «Heil, mein Hitler!» atât de puternic de am crezut că se dărâmă cupola sălii. A urcat apoi la tribună și ne-a vorbit vreo două ore. Eu eram la balcon, dar la numai vreo șase-șapte metri de el. L-am văzut perfect. L-aș fi fotografiat, dar mi-a fost frică.
Atunci, Hitler era un om care fascina, avea un șarm anume, avea ceva deosebit în el. Te captiva”.