România nu a mai avut alegeri anticipate de aproape un secol. Ce s-a întâmplat în 1933 și de ce este mult mai greu astăzi să fie dizolvat Parlamentul
România nu a organizat alegeri parlamentare anticipate în perioada democratică de după 1989. Pentru precedentul istoric trebuie să ne întoarcem până în 1933, în timpul regelui Carol al II-lea. Parlamentul a fost atunci dizolvat la numai un an după alegerile precedente, iar românii au fost chemați din nou la urne. Aproape 93 de ani mai târziu, repetarea unui asemenea scenariu este mult mai dificilă: Constituția actuală impune condiții stricte înainte ca Parlamentul să poată fi dizolvat.
Ultimul precedent istoric al unor alegeri parlamentare anticipate în România ne duce în urmă cu aproape un secol, într-o țară cu un sistem politic și constituțional radical diferit de cel actual.
Era noiembrie 1933. România traversa consecințele Marii Crize Economice, scena politică era tensionată, iar mișcările extremiste câștigau teren.
La 14 noiembrie, regele Carol al II-lea i-a încredințat liberalului Ion G. Duca misiunea de a forma un nou guvern.
Numai patru zile mai târziu, Parlamentul a fost dizolvat.
Parlamentul a fost dizolvat pe 18 noiembrie. Alegerile au venit după numai 32 de zile
Documentarea istorică AGERPRES arată că Parlamentul a fost dizolvat prin decret regal la 18 noiembrie 1933.
Datele noilor alegeri au fost stabilite imediat: 20 decembrie pentru Adunarea Deputaților, iar pentru Senat scrutinul s-a desfășurat în mai multe etape, între 22 și 29 decembrie.
Asta înseamnă că între dizolvarea Parlamentului și alegerea noii Camere a Deputaților au trecut doar 32 de zile.
Pentru România de astăzi, un asemenea scenariu pare aproape imposibil de imaginat.
Explicația nu ține doar de practica politică. Constituția interbelică îi oferea regelui puteri pe care președintele României nu le are în prezent.
Carol al II-lea putea dizolva Parlamentul
Constituția din 1923 este esențială pentru înțelegerea episodului.
Articolul 90 îi acorda regelui dreptul de a dizolva ambele Camere ale Parlamentului simultan sau numai una dintre ele.
Exista și o limită: decretul de dizolvare trebuia să prevadă convocarea alegătorilor în cel mult două luni și convocarea noilor Adunări în cel mult trei luni.
Prin urmare, nu exista mecanismul constituțional complicat pe care îl presupun astăzi alegerile anticipate.
În România interbelică, schimbarea guvernului și dizolvarea Parlamentului erau instrumente mult mai accesibile Coroanei.
România ajunsese la al treilea scrutin parlamentar în trei ani
Frecvența alegerilor spune multe despre instabilitatea politică a perioadei. Românii fuseseră chemați la urne pentru alegeri parlamentare în 1931. Au urmat alte alegeri în iulie 1932. Parlamentul rezultat în 1932 nu avea însă să-și încheie mandatul. După instalarea guvernului condus de Ion G. Duca, Legislativul a fost dizolvat în noiembrie 1933 și au fost convocate din nou alegeri.
În numai trei ani, România ajunsese astfel la trei scrutinuri parlamentare.
Liberalii au obținut o majoritate uriașă
Alegerile pentru Adunarea Deputaților au avut loc la 20 decembrie 1933. Partidul Național Liberal, aflat la guvernare și condus de Ion G. Duca, a obținut o majoritate covârșitoare în noul Parlament. Dar scrutinul s-a desfășurat într-un climat politic extrem de tensionat. România încă resimțea efectele crizei economice mondiale din 1929-1933, în timp ce extremismul politic era în ascensiune atât în țară, cât și în restul Europei.
Garda de Fier a fost interzisă cu 11 zile înainte de alegeri
Unul dintre cele mai importante episoade ale campaniei s-a produs pe 9 decembrie 1933, cu numai 11 zile înaintea scrutinului pentru Camera Deputaților. Guvernul condus de Ion G. Duca a interzis activitatea Gărzii de Fier, expresia politică a Mișcării Legionare. Au urmat suprimarea publicațiilor legionare, închiderea sau devastarea unor sedii și arestarea unui număr mare de membri. Garda de Fier avea depuse liste de candidați în 68 dintre cele 71 de județe ale României, dar nu a mai putut participa la alegeri. Campania fusese deja marcată de confruntări violente între poliție și legionari, soldate cu morți și răniți.
Evenimentele aveau să capete o turnură și mai dramatică imediat după alegeri.
Premierul care organizase alegerile a fost asasinat nouă zile mai târziu
Pe 29 decembrie 1933, Ion G. Duca s-a deplasat la Sinaia, unde a avut o audiență la regele Carol al II-lea. În aceeași seară, premierul a fost asasinat pe peronul gării din Sinaia. Trecuseră numai nouă zile de la alegerile pentru Camera Deputaților. Duca fusese prim-ministru doar din 14 noiembrie până la 29 decembrie 1933.
Astfel, episodul ultimelor anticipate din istoria României s-a desfășurat într-un context care nu seamănă aproape deloc cu funcționarea actuală a statului.
De ce este mult mai greu să avem anticipate astăzi
După 1989, România nu a organizat niciodată alegeri parlamentare anticipate. Motivul principal îl reprezintă procedura restrictivă prevăzută de Constituție. Președintele României nu poate dizolva Parlamentul doar pentru că există un conflict politic, pentru că s-a schimbat majoritatea sau pentru că șeful statului consideră oportună revenirea la urne. Articolul 89 din Constituție condiționează dizolvarea Parlamentului de blocarea formării unui guvern.
Pentru deschiderea posibilității dizolvării trebuie să treacă 60 de zile de la prima solicitare de învestitură fără ca Parlamentul să fi acordat votul de încredere unui guvern și trebuie să fi fost respinse cel puțin două solicitări de învestitură.
Chiar și atunci, dizolvarea nu se produce automat.
Constituția spune că președintele poate dizolva Parlamentul, după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare.
Există și alte restricții: Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată într-un an și nu poate fi dizolvat în ultimele șase luni ale mandatului prezidențial sau în timpul stării de mobilizare, război, asediu ori urgență.
România a fost aproape de scenariul anticipatelor în 2020
Unul dintre cele mai serioase demersuri pentru organizarea unor alegeri anticipate după 1989 s-a produs la începutul anului 2020. În ianuarie, premierul Ludovic Orban anunța că discutase cu președintele Klaus Iohannis despre obiectivul organizării alegerilor anticipate. Iohannis declarase la rândul său public că își dorește un asemenea scrutin. Situația a devenit și mai concretă pe 5 februarie 2020, când Guvernul Orban a fost demis prin moțiune de cenzură.
O zi mai târziu, Klaus Iohannis l-a desemnat din nou pe Ludovic Orban pentru funcția de prim-ministru, declarând că anticipatele reprezentau opțiunea sa.
Procesul nu a ajuns însă la dizolvarea Parlamentului. Criza politică s-a suprapus ulterior peste debutul pandemiei de COVID-19, iar România a ajuns în cele din urmă la alegerile parlamentare la termen, în decembrie 2020.
Aproape 93 de ani fără alegeri parlamentare anticipate
România anului 1933 și România anului 2026 sunt două realități constituționale fundamental diferite.
Atunci, regele Carol al II-lea avea dreptul explicit de a dizolva Parlamentul. Pe 18 noiembrie Legislativul era dizolvat, iar pe 20 decembrie românii alegeau deja o nouă Cameră a Deputaților. Astăzi, șeful statului nu dispune de o asemenea putere discreționară. Dizolvarea Parlamentului poate deveni posibilă numai în condițiile stricte stabilite de Constituție și după eșecuri repetate în formarea unui guvern.
De aceea, România a traversat după 1989 numeroase crize politice, căderi de guverne și schimbări de majorități parlamentare fără să ajungă la anticipate.
Iar scrutinul din decembrie 1933 rămâne, la aproape 93 de ani distanță, ultimul precedent istoric de acest tip.
About The Author
