Primăria Iași va aloca 75.000 de lei pentru realizarea sculpturii poetului Andrei Ciurunga în Municipiul Cahul din Republica Moldova
Primaria Iasi va incheia un acord de finantare cu Municipiul Cahul din Republica Moldova in vederea realizarii sculpturii poetului Andrei Ciurunga ce va fi amplasata in orasul Cahul. Lucrarea va fi finantata de Municipiul Iasi si va costa 75.000 de lei.
Andrei Ciurunga (născut Robert Eisenbraun, cunoscut şi sub pseudonimul Robert Cahuleanu) (Cahul, 28 octombrie 1920 – Bucureşti, 6 august 2004) a fost un poet român de origine basarabeană, remarcabil prin creația sa, dar şi prin suferinţele îndurate în regimul comunist.
Provenea dintr-o familie de colonişti germani, tatăl fiind profesor de limba germană. A crescut în Cahul, a urmat şcoala acolo, apoi liceul la Bolgrad, pe care l-a absolvit în 1939. A debutat la o vârstă fragedă cu versuri când avea în jur de 16 ani. După al Doilea Război Mondial şi după cedarea Basarabiei, s-a stabilit cu familia la Brăila şi mai târziu la Bucureşti.
A încercat să îşi promoveze creaţia şi în Basarabia şi România, dar a fost arestat de mai multe ori din motive politice, condamnările fiind legate de poeziile sale considerate subversive şi anticomuniste. În 1950 a primit o condamnaţie de 4 ani de detenţie, pe care a executat-o în diverse penitenciare dar şi în lagărul de la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
În 1958 a fost arestat din nou, condamnat la 18 ani de muncă silnică, petrecând timp în Gherla şi în Balta Brăilei. A fost eliberat în 1964, în urma unui decret de graţiere a deţinuţilor politici.
Opera lui cuprinde volume de poezie şi memorialistică, numeroase texte scrise în detenţie, care au circulat clandestin. Printre volume importante sunt „Poemele cumplitului Canal”, „Lacrimi pentru Basarabia”, „Poeme cu umbre de gratii”, „Memorii optimiste”.
Tematica sa centrală este suferința deținuților politici, rezistența spirituală în faţa represiunii, credinţa, dragostea de patrie şi dorul de Basarabia. Critica literară îl consideră unul dintre poeţii importanţi ai poeziei carcerale româneşti, cu un limbaj dens, uneori religios, cu simboluri puternice, dar și cu un stil care s-a adaptat condiţiilor severe, când versurile trebuiau să fie memorate sau să circule clandestin. La viaţa sa tardivă s-a încercat înscrierea lui în memoria culturală prin bust la Cahul, evenimente de aniversare, expoziţii care să aducă la lumină manuscrise şi corespondenţele sale.
Andrei Ciurunga rămâne un exemplu al rezistenţei culturale în faţa tiraniei, al faptului că poezia poate fi nu doar expresie estetică, ci şi instrument de demnitate şi memorie.