Povestea de viață a Tincăi din Vaslui. Secretul „vieții fără de moarte” la 103 ani

tinca_103_valea_lui_bosie_2

Bunica Tinca Baciu, din Valea lui Bosie, județul Vaslui, a împlinit recent 103 ani și, în ciuda vârstei înaintate, femeia continuă să muncească și să se îngrijească sigură, atât cât poate.

S-a născut la un an de la Marea Unire, iar de atunci s-a odihnit mult prea puțin. Femeia continuă să fie activă, ba chiar s-a pregătit foarte bine pentru iarnă. A trăit o viață de om alături de soțul său, care, în ultimii ani de viață, a orbit. Nu s-a lăsat bătută, ci l-a îngrijit până în ultima clipă.

Anul trecut, când a împlinit 102 ani, a organizat o masă bogată și a promis că va face același lucru și anul acesta, dacă va mai trăi. Și cum dorința i s-a îndeplinit, Tinca s-a ținut de cuvânt.

„Mie îmi place ca de ziua mea să fie bucurie. Toți oamenii din sat să vină, că și așa avem un sat mic și nu mai suntem mulți. Câțiva bătrâni, căci tinerii au cam plecat. Au fost vremuri în care satul era mare, era multă lume, dar acum am rămas puțini. Eu mă împac bine cu toată lumea. Mi-e drag să văd oameni fericiți în jur. Dumnezeu m-a ținut mai bine de o sută de ani și nu m-am așteptat. O să mă ia la el când o vrea, dar eu până atunci, vreau să trăiesc în pace și înțelegere cu toți din jur.

Anul trecut, când am împlinit 102 ani, am spus că la 103 ani va fi la fel de frumos. Atunci am și dansat, m-au luat în horă vecinii. A fost frumos. Înțelegerea între oameni este cel mai bun lucru de pe lume. Asta m-a ținut în viață. Pacea, liniștea. Dacă am văzut pe cineva că are nevoie, am ajutat cu ce am putut. Nici eu cu omul meu nu am fost bogați, dar ne-a plăcut să fim omenoși. Hristache a murit de mai mulți ani, dar cât a fost, a fost om în toate, bun și harnic”, povestește ea pentru vremeanoua.ro.Bunicuța spune că secretul ei pentru o viață lungă este tocmai acela că a muncit o viață întreagă. „Munca e totul pentru un om. Statul degeaba e ca o molimă, strică tot în suflet, iar în trup aduce boală”, spune ea.

„Eu nu pot să stau. Când aud că sunt tineri care stau degeaba și iau ajutor de la stat, eu nu înțeleg… Am o sută de ani, dar via eu o îngrijesc. Spăl, sap, fac curat, îngrijesc casa, grădina, cât pot. Dimineața mă trezesc și mă gândesc ce treabă am. Unii, care sunt tineri și în putere, la ce se gândesc? Munca e totul pentru un om. Statul degeaba e ca o molimă, strică tot în suflet, iar în trup aduce boală. Hărnicia îți aduce numai bucurii. Că necazuri, la mine, au tot fost.

Nu am copii, nu am avut, iar asta a fost o durere în inimă. Dar am căutat să ajutăm pe alții, să facem bine în jur. La școală mi-a plăcut mult istoria. Așa mândră eram când știam lecțiile despre domnitorii noștri! Și credința în Dumnezeu a fost mare. Biserica a fost a doua mea casă. Și acum, la o sută și ceva de ani, mă duc la slujbă. Avem preoți buni, aproape de noi. Și oamenii de aici sunt de treabă. Oricum, când crezi în Dumnezeu mult și cu inima, să știți că pe toți oamenii din jur îi vezi buni și frumoși. Am trecut prin multe, multe greutăți, dar mulțumesc Domnului pentru toate”, spune Tinca Baciu.