Ministrul Energiei a vizitat proiectul abandonat al hidrocentralei Pascani si sustine ca lucrarea poate fi finalizata in 2026
Ministerul Energiei, Sebastian Burduja a vizitat proiectul abandonat al hidrocentralei Pascani, începută înainte de 1989. Dupa ce lucrarile au ajuns la un stadiu de execuție de 80%, proiectul a fost abandonat. Statul roman a cheltuit pana acum peste 400 milioane lei dar ar fi necesari pentru finalizarea investiției încă 330 milioane lei.
“Pasul următor este exproprierea celor peste 2000 de hectare ale amenajării hidroenergetice, în prima parte a lui 2024. Întreaga lucrare poate fi finalizată în trimestrul 2 din 2026 și va însemna producție de energie verde, diminuarea riscurilor inundațiilor, apă potabilă pentru Pașcani și localitățile limitrofe, apă pentru irigații pentru județele Iași și Neamț. Solicit conducerii Hidroelectrica accelerarea tuturor acestor investiții. Preluarea recentă a UCM Reșița este un pas pozitiv”, a transmis Sebastian Burduja.
În 1985, în plină criză economică, Consiliul de Miniștri aproba realizarea la Pașcani a unei investiții complexe, menită să regularizeze cursul râului și să producă electricitate. Pe de o parte, se rezolva problema deselor inundații provocate de Siret, protejând centrele legumicole ce se întind de la Pașcani până la Mircești și Răchiteni. Pe de altă parte, energia eletrică produsă de apă, ieftină, urma să suplinească alte tipuri de energie, mai scumpe sau care trebuiau importate. Nimeni nu contesta și nu contestă nici azi importanța economică a proiectului. Doar că realizarea lui s-a dovedit prea grea.
Terenul dat agricultorilor
Iar aceasta, nu pentru că trebuiau tăiați munți sau săpați zeci de kilometri de tuneluri, ci din cauza condițiilor economice ale țării. Totuși, până în 1990 lucrările s-au desfășurat într-un ritm destul de alert, construcția fiind realizată în proporție de aproape 75%. Criza începută de pe vremea lui Ceaușescu și accentuată după 1990 a dus însă la încetinirea ritmului până aproape de zero. De fapt, după 1990 sumele alocate proiectului au fost cheltuite în principal pentru conservarea lucrărilor, avansul lor fiind minim. De fapt, plictisindu-se să aștepte avansarea lucrărilor și darea în folosință a barajului, primăria a preluat terenul ce ar fi trebuit să fie acoperite de apele viitorului lac de acumulare și l-a închiriat unor producători agricoli.
S-a lucrat în hopuri
Cum-necum, s-a mai lucrat până în 2007, când intrarea Hidroelectrica în insolvență a dus la oprirea totală. Pauza a fost, din fericire, scurtă. În 2008 au avut loc cele mai puternice inundații de după cele din 1970, iar proiectele de regularizare a râurilor au fost scoase din nou din sertare. Așa că lucrările la baraj au reînceput. Ministerul Economiei, condus la acea vreme de un ieșean, a alocat 100 milioane de lei pentru continuarea lor. Banii au ajuns până prin 2013, când lucrările s-au oprit din nou, după ce se ajunsese totuși la un procent de 90% din lucrare. Din când în când, s-au mai făcut intervenții la nivel central, au mai apărut bani prin niște bugete, dar nu s-a mai întâmplat nimic semnificativ.
Studiu de abandon/conservare
Asta până în 2017, când Hidroelectrica s-a hotărât să ia o decizie decisivă: să scape de baraj. L-a oferit Administrației Apelor Române, care nu a zis nu. În fond, e instituția care se ocupă de inundații și administrează și barajul de pe Prut de la Stânca Costești. Mai trebuiau 140 milioane de lei pentru finalizarea lucrărilor hidrotehnice, iar Apele Române aveau speranța obținerii unor fonduri europene pe linie de protecția mediului. Transferul a căzut însă, atunci când Hidroelectrica a prezentat și nota de plată 370 milioane de lei, reprezentând costul lucrărilor efectuate în timp. Or, Apele Române voiau să preia barajul gratis. Așa că proiectul a fost iar îngropat. Sau, ca să folosim termenii oficiali, a început realizarea unui studiu de abandon/conservare.
Abandonată și totuși nu
Studiul a fost terminat la sfârșitul lui 2018, iar la începutul anului următor, adunarea generală a acționarilor Hidroelectrica decide abandonarea lucrărilor. Dar se știe că la noi deciziile definitive nu sunt niciodată certe. În august 2019, adică după doar câteva luni, AGA votează invers: repornirea proiectului, după regândirea soluției energetice. S-a început cu decolmatarea canalelor de scurgere de la Lespezi și urmează să se treacă și la turnarea de betoane.
Situație complicată
Deci, barajul e pe drumul cel bun, nu? Așa s-ar zice, dacă faptul că trăim în România nu ne-ar face puțin circumspecți. Pentru finalizarea barajului, vor trebui anulate contractele de închiriere a terenurilor din cuva viitorului lac către fermieri. Iar asta s-ar putea să nu fie atât de simplu, dacă aceștia au și ei niște proptele politice. Pe de altă parte, proiectul are o hibă fundamentală. De la bun început, componenta sa energetică a fost secundară celei de regularizare a Siretului și de asigurare a apei necesare pentru irigarea a 40.000 ha. Proiectul inițial, prevedea o putere instalată de 13 MW. Regândită pentru a ieși mai ieftin, hidrocentrala va avea o putere de doar 11 MW.