Mănăstirea Hadâmbu își serbează hramul
În calendarul Bisericii Ortodoxe este serbată pe 8 septembrie 2026, Naşterea Maicii Domnului. Cu acest prilej, biserica-monument a Mănăstirii Hadâmbu din judeţul Iaşi îşi cinsteşte ocrotitoarea. Sfânta Liturghie va fi oficiată de către Înaltpreasfințitul Părinte Antonie, Mitropolitul Basarabiei, delegatul Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
Hramul Mănăstirii Hadâmbu din judeţul Iaşi constituie prilej de bucurie pentru obştea aşezării monahale din Dealul Mare şi pentru pelerinii de aproape şi de departe. Programul liturgic va începe luni seară, cu slujba Vecerniei unită cu Litia, urmată de scoaterea în procesiune a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Biserica „Naşterea Maicii Domnului” a Mănăstirii Hadâmbu dateză din anul 1659, când voievodul Gheorghe Ghica (1658-1659) i-a dăruit boierului grec Iani Hadâmbu, fost chelar, un loc „în pădurea Iașilor, la Dealul Mare”, pentru a construi o biserică cu hramul „Nașterii Preacinstitei și Născătoarei de Dumnezeu”.
Arhimandritul Nicodim Gheorghiță, starețul Mănăstirii Hadâmbu
Da, într-adevăr. Toate ce s-au făcut cu rânduiala lui Dumnezeu, ajutorul Bunului Dumnezeu. Această Mănăstire, pe vremea aceea, arăta ca o ruină, acest loc sfânt, așezământ monahal, a trecut prin mari încercări, să spun așa. A fost părăsit atâția ani de zile și, să spun, 33 de ani după Revoluție, din mila lui Dumnezeu, ajutorul lui Dumnezeu. Iată, Înaltpreasfințitul m-a binecuvântat să deschid această frumoasă mănăstire, deși arăta ca după război, și iată cât de minunat le-a așezat Dumnezeu, Milostivul, pe toate și această mănăstire preafrumoasă a reînviat, să spun așa. Din tot ce a fost doar o ruină și, cum vedem astăzi, a ajuns o preafrumoasă sihăstrie, cu frumoasă rânduială, și țin să Îi mulțumesc Milostivului Dumnezeu că nici nu îmi vine să cred, după 36 de ani de muncă, de osteneală, de trudă.
Între 1937-1938, preotul Octavian Zmău din Roman a pictat două icoane ale Maicii Domnului cu Pruncul, pe care le-a închinat, ca danie, Mănastirii Hadâmbu. În perioada celor treizeci de ani de părăsire a Bisericii, odoarele au fost închise într-o ladă. În 1990, odoarele au fost așezate cu cinste în Biserică, dupa noua sfințire a acesteia, iar cațiva ani mai târziu li s-a făcut ferecătura de aur și de argint. Icoana a fost donata Schitului din Dealul Mare, cum este cunoscută Manastirea Hadambu, de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. După 1990, prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, după 30 de ani de uitare, Mănăstirea Hadâmbu a fost reînfiinţată, odată cu venirea arhimandritului Nicodim Gheorghiţă, stareţul aşezării monahale.