Icoana Învierii Domnului, între istorie și cel mai important moment al creștinismului

Icoana Invierii Domnului din cadrul Muzeului Mitropolitan are o multitudine de simboluri. Preotul Cristian Muraru este directorul Centrului de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului de Artă Creştină „Resurrectio“din cadrul Arhiepiscopiei Iasilor si a explicat in detaliu fiecare element care reintregeste Icoana Invierii Mantuitorului.

Învierea lui Hristos este de departe cea mai mare sărbătoare a anului creștin. În fruntea și centrul acestui eveniment, în bisericile ortodoxe din întreaga lume, se află o icoană – Icoana Învierii.

Pr. Cristian Muraru, Director Centrul de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului de Artă Creştină „Resurrectio“: „Marea majoritate a icoanelor de acest tip sunt datate din secolul al XIX-lea. Ele ca reprezentare sunt mult mai vechi. Icoana Invierii Domnului vine undeva pana in secolul VI. Atunci, pentru prima data, in Evangheliar a fost reprezentata icoana Invierii Domnului. Exista o evolutie in timp, o evolutie care s-a raspundit in Orient pana in toate tarile ortodoxe care au o icoana. Icoana aceasta ca si punct de plecare, ea nu este intemeiata pe un cuvant scripturistic pentru ca Invierea Domnului nimeni nu a asistat la ea. De aceea este si considerata taina tainelor. Doar se stie ca, Iisus Hristos a Inviat, iar dupa aceea, Iisus Hristos ca si fapt al Invierii se arata ucenicilor, mironositelor. ele sunt cele care merg si spun apostolilor ca Hristos a Inviat iar in gandirea ortodoxa e de fapt Maria Magdalena care a mers si a spus ucenicilor de Invierea Domnului„.

Despre Invierea lui Iisus Hristos sunt scrieri care dateaza de foarte multi ani.

Pr. Cristian Muraru, directorul Centrului de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului de Artă Creştină „Resurrectio“: „Aceasta scena a Invierii se fundamenteaza, in primul rand, pe scrierile vechi, ale lui Meliton Desardes si, mai tarziu, pe o carte intitulata Evanghel lui Nicodim, o carte care preia o scriere mai veche. Unii spun ca este una si aceeasi carte, Faptele lui Pilat. Unii spun ca dateaza in secolul al IV-lea, unii spun ca este datata putin mai devreme, fapte care sunt relatate unele marturisiri ale unor persoane care au beneficiat de Invierea pe care Mantuitorul a facut-o la momentul respectiv. In anii 30 -33 ca si fapt istoric si acolo este vorba de Eucinius, un alt personaj Carinus. Ei marturisesc ca in momentul in care a Inviat Hristos in mormant s-a facut lumina”.

Fiecare element de pe Icoana Invierii are o insemnatate aparte.

„Pe baza acestei Evanghelii a lui Nicodim, traditia bisericeasca a dezvoltat, dupa aceea, o serie de reprezentari care pun in scena faptul Invierii Domnului. In toate bisericile cand vom vedea o scena a Invierii il vom vedea pe Mantuitor intr-o lumina. Sub picioarele Lui sunt portile iadului. Deci, Mantuitorul cand intra in portile iadului nu sunt deschise pur si simplu. Ci sunt rupte din tatani, puterile ingeresti se lupta, cu toate acele creaturi, toti demonii care tineau sufletele legate. Acolo, Mantuitorul intra cu o anumita forta, cu o anumita putere, cu o prezenta de lumina si va ridica din iad. Aici este si sensul Invierii Domnului care insemna ridicare. A trage de jos si prima data cum exista in traditia bisericeasca, Adam si Eva, parintii nostri sunt cei care sunt scosi la lumina”, a adaugat preotul Cristian Muraru.

Adam și Eva, cuplul original sau părinții rasei umane sunt si ei prezenti in reprezentarea Invierii.

„Intr-o cantare din Prohodul Domnului scire foarte frumos acolo ca Mantuitorul a venit pe pamant si negasindu-l pe Adam, s-a coborat pana in iad si l-a gasit pentru a-l ridica. De aceea, se pune legatura intre patima Domnului si invierea din morti a parintilor nostri. De obicei, in toate scrierile acestea, Adam este ridicat cu mana dreapta, Eva cea veche este ridicata cu mana stanga. Ea isi ascunde mainile. Este si un gest de reverenta care unii spun ca este luat de la curtile bizantine, cand toate persoanele din fata unor mari conducatori, demnitari, aveau mainile ascunse. Traditia bisericeasca spune ca Eva cea veche, cea care a luat din pomnul cunoasterii isi ascunde mainile cu care a adus pacatul in lume„, a mai spus Directorul Centrului de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului de Artă Creştină „Resurrectio“

Andrei Rubliov a fost cel mai mare pictor rus de icoane și de fresce din Evul Mediu. Icoana sa cea mai cunoscută, care se pare că atinge perfecțiunea, larg difuzată prin copii în zilele noastre, este Icoana Sfintei Treimi, realizată în anul 1410.

Cristian Muraru, directorul Centrului de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului de Artă Creştină „Resurrectio“: „Este un act prevazut in Taina cea de Veci ascunsa. Rubliov dupa ce va fi stilizat aceasta icoana, se vad trei ingeri , Avram si Sara. Rubliov va transforma icoana lui, a Sfintei Treimi, pentru care va fi si declarat sfant pentru trairea si viziunea pe care a avut-o. Consider ca este icoana Sfintei Treimi care este relatata Taina cea de vechi ascunsa si de ingeri nestiuta. Care este taina? La vremea potrivita. Insusi Iisus Hristos, dintr-un gest de solidaritate cu conditia umana va intra in conditia temporalitatii noastre, a trupului nostru, pentru a fi solidar cu umanitatea. Acesta era primul plan. In momentul in care umanitatea toata, prin Adam a cazut in pacat atunci cel care este neprihanit, Iisus Hristos care este fiul Tatalui, el insusi va veni si va intra in conditia umana si va aduce jerfa curata Tatalui din Ceruri. Toti cei care cred in el, nu vor muri vor avea viata vesnica„.

Toate scrierile despre Inviere sunt bazate pe ceea ce oamenii au vazut: mormantul gol al lui Iisus Hristos.

„Pe verticala acestui fir, cel despre care se stie ca va intra in lume este Iisus Hristos. Potrivit iconografiei vechi, nu pune in scena Invierea Domnului asa cum o stim noi. Ci se pune in prim plan Taina Mormantului gol pentru ca toate cele patru Evanghelii nu pot vorbi despre Invierea Lui Hristos pentru ca nu au vazut-o dar pot marturisi cea au vazut. Si au vazut mormantul gol si ingerul care ii spune ca nu este. Petru vine la mormant, cauta, nu Il vede. Luca si Cleopa se intalnescu cu El pe drumul Damascului, era sau nu el si deodata se descopera toate acele lucruri referitoare la Hristos”, ne-a mai precizat preotul.

Participarea tuturor sfintilor si a momentelor din Vechiul Testament are rolul de a intari si mai mult profetia ca Mantuitorul va Invia.

„Sunt foarte multe personaje aici. Eva si in spatele sunt o serie de femeie din Vechiul Testament, la Sara care este reprezentata la scena de aici si alte femei din care s-au nascut marii barbati. Ma refer la marii profeti, marii patriarhi din Vechiul Testament. In spatele lui Adam este Sfantul Ioan Botezatorul, cel mai mare barbat nascut din femeie, apoi este David si fiul sau, Solomon. Ei sun intemeietoriii Ierusalimului. Acolo sunt reprezentati profeti din Vechiul Testament Isaia, Ieremia, toti cei care vorbesc in profetiile lor despre faptul ca Iisus Hristos va Invia. In spatele Mantuitorului este un personaj interesant, Abel este primul nascut din parintii nostri, Adam si Eva. Este un fel de profetie, un fel de anticipare a pastorului cel bun care este Iisus Hristos„, a spus Cristian Muraru.

Toate aceste personaje care sunt reprezentate acolo, toate au avut un rol in istoria mantuirii.

Preot Cristian Muraru: „De ce este reprezetat Pavel? Pentru ca prin prezenta sa, faptul ca el este apostolul neamurilor, el raspundeste cuvantul Lui Dumnezeu in toata lumea. Desi el era evreu, la persoanele care sunt de alte personalitati. Dupa cum se stie, Sfantul Apostol Pavel avea si cetatenie romana. Scena aceasta este de o complexitate deosebita si acest gen de scen vin sa puna in lucrare si alte aspecte. In noapte de Inviere se citeste si acel cuvant al lui Ioan Gura de Aur: „ Unde este moarte, boldul tau, biruinta ta? Prin Hristos, moartea ca si fapt spiritual de viata, este abolita. Moartea biologica exista, ramane incontinuare in trupurile noastre dar prin cei care cred in Inviere, ei ajung nemuritori„.

Existenta Lui Dumnezeu este dovedita prin Creatie, prin tot ceea ce ne inconjoara.

„La inceput, cu cat te apropii de Dumnezeu, El este lumina, dar cu cat te apropii mai mult, El devine necunoscut si aici este vorba despre un alt tip de cunoastere. Noi cunoastem lumea din aproape in aproape. Noi putem sa sesizam prezenta lui Dumnezeu prin Creatie. Este un cuvant foarte frumos al cuiva care spune „Si i-am zis migdalului: vorbeste de Dumnezeu. Si migdalul a inflorit. Florile, natura si mai ales primavara este o forma de a-l vedea pe Dumnezeu in creatia Lui. De aceea se si spune ca florile sunt ochii Lui Dumnezeu raspanditi in toata creatia. Natura este forma prin care Dumnezeu se extaziaza pentru noi oamenii, pentru a-si arata prezenta Sa.  Cine o poate vedea, o simte si in interior. De aceea, in crestinism noi nu vorbim despre batrani, ci despre o tinerete cu mai multe varste. Pentru ca sufletul este tanar„, a adaugat preotul.

Fiecare element decorativ al Lui Iisus Hristos are o semnificatie.

pr. Cristian Muraru, Director Centrul de Conservare şi Restaurare a Patrimoniului de Artă Creştină „Resurrectio“: „In aceasta scena a Invierii putem vedea ca Iisus Hristos este reprezentat in aceasta mandola din care arata ca El este sensul existentei. Mantuitorul are aceste bricuri de lumina care sunt niste iradieri ale harului. In limbajul teologic se vorbeste despre un atribut al persoanei Sfintei Treimi care este aseitatea. Ce reprezinta ea? Ca este reprezentata in anumit fel in pictura ortodoxa. Bricurile de lumina din vesmantul Mantuitorului arata ca El are existenta in Sine. Nu a primit-o de la altul„.

Invierea Domnului ne daruieste, pe de o parte, o victorie asupra pacatului, pe de alta parte, o biruinta asupra mortii insasi.