Iașul anului 2025. Antrenamentele sportivilor din Sala Polivalentă, printre găleți, prosoape și ligheane

În Iasiul anului 2025, sportivii își fac antrenamentele la Sala Polivalentă existentă — printre găleți, prosoape și ligheane care adună apa de la infiltrații. Orașul rămâne prizonierul unei promisiuni încă neîmplinite: o Sală Polivalentă nouă, modernă, care ar fi trebuit să le ofere condiții decente și un impuls sportiv și economic.

Scenele din antrenamente, cu mingi care ricoșează peste improvizatii și antrenori care își calculează ordinea exercițiilor în funcție de zonele neafectate de ploaie, spun mai mult decât cifrele: infrastructura sportivă la Iași este de toata jena.

Visul unei săli moderne — uneori numită în documente „Sala Polivalentă Regina Maria”, cu o capacitate anunțată în unele surse la aproape 10.000 de locuri și estimări de cost care variază între zeci de milioane de euro — părea să prindă contur când documentația finală a proiectului a fost depusă la Compania Națională de Investiții (CNI). Proiectul a fost prezentat ca una dintre cele mai mari investiții sportive din regiune.

Epopeea Sălii Polivalente Iași este, însă, un drum presărat cu obstacole administrative, contestări și, în final, cu un blocaj financiar. Licitația lansată în toamna anului 2024 a avut un singur ofertant, iar în primăvara lui 2025 CNI a decis anularea procedurii, invocând neconformități ale ofertei și îndoieli privind capacitatea de execuție, ceea ce a trimis proiectul într-o fază de incertitudine.

Ulterior, în vara lui 2025, finanțarea proiectului a fost sistată la nivel guvernamental — o lovitură grea pentru planurile municipalității și pentru sportivii care sperau la condiții europene de pregătire.

De mai bine de două decenii, Iașul trăiește cu promisiunea unei Săli Polivalente moderne, dar realitatea este aceeași: sportivii se antrenează în condiții improvizate, iar marile competiții ocolesc orașul. În timp ce alte municipii din țară — Cluj-Napoca, Oradea, Constanța sau Pitești — au reușit să construiască sau să modernizeze Săli Polivalente din fonduri proprii, guvernamentale ori prin parteneriate locale, Iașul a rămas blocat într-o combinație de indecizie administrativă și neputință financiară.

Ani la rând, autoritățile locale au vorbit despre nevoia unei săli mari, multifuncționale, capabile să găzduiască evenimente sportive, culturale și concerte, dar niciun proiect nu a fost dus până la capăt. Fie studiile de fezabilitate au expirat, fie planurile urbanistice au fost contestate, fie nu s-au găsit bani în bugetul local. Lipsa unei viziuni coerente a făcut ca Iașul să rămână, paradoxal, al doilea oraș al țării ca populație, dar printre ultimele la capitolul infrastructură sportivă.

Când, în sfârșit, Compania Națională de Investiții a aprobat finanțarea proiectului unei noi Săli Polivalente, speranțele păreau justificate, realitatea s-a schimbat din nou iar Guvernul a anunțat că nu mai sunt fonduri pentru finanțare.

Este o ironie amară — în momentul în care Iașul, după ani de insistențe, a reușit să obțină sprijinul statului pentru o investiție strategică, banii s-au evaporat. Lipsa fondurilor nu este doar o chestiune contabilă, ci dovada unei rupturi între prioritățile locale și cele centrale. În tot acest timp, autoritățile ieșene nu au avut nici planul B: nici o strategie clară de finanțare alternativă, nici o încercare serioasă de parteneriat public-privat, nici voința de a redirecționa resursele proprii către un obiectiv cu impact real asupra comunității.

Așa se face că, în 2025, Sala Polivalentă Iași rămâne o promisiune fără termen de finalizare, un simbol al stagnării și al promisiunilor ratate. În locul unei construcții moderne, avem doar schițe, randări și comunicate de presă. Iar, în timp ce orașe mai mici organizează turnee internaționale și concerte cu mii de spectatori, Iașul se mulțumește cu gălețile din Polivalenta veche și cu amintirea unor planuri mari, mereu amânate.

Ceea ce ar fi trebuit să fie un proiect de mândrie locală s-a transformat într-un exemplu de cum administrația poate rata, pas cu pas, o investiție esențială. Iașul nu a fost în stare să construiască o sală din fonduri proprii, iar când a primit șansa să o facă cu bani de la stat. Este o poveste care spune totul despre limitele guvernării locale, dar și despre cât de departe este, încă, Iașul de standardele unui oraș european modern.