Hanuca – sărbătoarea iudaică a luminii care anul acesta coincide cu Crăciunul
Evreii din întreaga lume vor celebra la apusul soarelui în ziua de 25 decembrie sărbătoarea Hanuca, sărbătoarea luminii, care durează opt zile. Anul acesta prima zi de Hanuca coincide cu Crăciunul, numai a patra oară după 1900 când se întâmplă acest lucru. Calendarul ebraic este lunar/solar (lunile de 30 și 29 de zile alternează, cu o lună adăugată periodic pentru a ține pasul cu calendarul solar), față de cel creștin care este solar.
Povestea de Hanuca este una a victoriei luminii asupra întunericului. Ea sărbătorește victoria Macabeilor, luptători evrei pentru libertate, care i-au alungat pe greco-sirieni din Țara Sfântă și au restabilit slujba la Templul din Ierusalim. Punctul culminant al miracolului a fost atunci când o candelă mică de ulei pur – suficient pentru a alimenta menora (candelabrul iudaic) Templului pentru o zi – a ars timp de opt zile la rând, de unde și numărul de zile de sărbătoare ca și numărul de brațe al menorei de Hanuka, numită și hanukia, pentru a o deosebi de menora obișnuită cu șapte brațe.
Această poveste este predominant istorică și începe odată cu victoria regelui Antioh al III-lea (cel Mare, 222 – 187 î Hr) împotriva egiptenilor care stăpâneau Iudeea și care după aceea a devenit parte a imperiului său, numit seleucid, după Seleucos, unul dintre generalii lui Alexandru Macedon care a întemeiat dinastia în 312 î Hr.
Inițial Antioh al III-lea a fost tolerant cu evreii, dar după înfrângerea sa de către romani care l-au obligat să plătească biruri grele, el a impus la rândul său taxe împovărătoare locuitorilor Iudeei.
Antioh – persecutorul evreilor
Lucrurile aveau să se agraveze sub urmașii săi Seleucos al IV-lea (187 – 175 î Hr) și mai ales sub domnia lui Antioh al IV-lea (175 – 163 î Hr). Acesta din urma nu doar că a continuat stoarcerea de bani de la evrei, dar le-a interzis practicarea religiei lor monoteiste, iudaismul. Lui Antioh îi plăcea să-și spună Epifanes (“iubit de zei”), dar istoricul Polebius l-a poreclit mult mai potrivit “Epimanes” (“nebunul”). Și într-adevăr, Antioh a interzis studierea Torei (Pentateuhul, primele cinci cărți ale Bibliei Ebraice), circumcizia, respectarea Sabatului și a alimentației rituale. Evreii erau obligați să mănânce carne de porc, interzisă de Tora, și să sacrifice pe altar zeilor greco-sirienilor. Insulta supremă a fost profanarea Templului de la Ierusalim, cel mai sfânt loc al evreilor, prin introducerea statuii lui Zeus, simbol al unei idolatrii disprețuite de evrei.
Soldații lui Antioh mergeau din sat în sat, obligându-i pe evrei să facă sacrificii în cinstea zeilor păgâni, cu mulți evrei preferând să moară ca martiri decât să încalce preceptele Torei, până când, la Modiin, în anul 167, preotul Matityahu o refuzat să urmeze ordinul grecilor și a declanșat o revoltă încheiată cu uciderea soldaților și a evreilor care erau gata să sacrifice zeilor păgâni. A fost începutul luptei de eliberare de sub dominația greco-sirienilor păgâni. După moartea lui Matityahu, evreii au fost conduși de fiul acestuia, Yehuda, poreclit Macabeul, după inițialele ebraice ale expresiei “Cine e ca Tine, O Doamne”, care a obținut mai multe victorii împotriva oștilor lui Antioh.
În 164 î Hr Macabeii au curățat Templul de la Ierusalim, profanat de Antioh, și l-au reconsacrat (Hanuca în ebraică înseamnă consacrare) Dumnezeului unic. Atunci, în data de 25 ale lunii Kislev a calendarului ebraic, s-a produs, potrivit poveștii Hanuca, o minune. Deoarece Menora de Aur fusese furată de sirieni, Macabeii au făcut una din metal mai ieftin. Când au vrut să o aprindă, au găsit doar un mic vas cu ulei de măsline pur care purta pecetea Marelui Preot Yohanan. A fost suficient pentru a aprinde doar pentru o zi. Printr-un miracol al lui Dumnezeu, a continuat să ardă timp de opt zile, până când a fost pus la dispoziție ulei nou. S-a considerat acest miracol a dovedit că Dumnezeu și-a luat din nou poporul sub protecția sa. În amintirea acestui fapt, înțelepții evrei au desemnat aceste opt zile pentru mulțumirea anuală și pentru aprinderea lumânărilor.
Iudeea independentă
Războiul de eliberare condus de Macabei împotriva Seleucizilor a continuat cu intermitențe până în 142 î Hr, când Iudeea a devenit de facto independentă sub conducerea lui Simon, fiul lui Matityahu și fratele lui Yehuda, întemeietorul dinastiei Hașmoneilor, care avea să conducă Iudeea până în 37 î Hr. Independența nu a durat însă prea mult, deoarece noua putere regională, Imperiul Roman avea să anexeze Iudeea în 63 î Hr. Istoria a avea să se repete, cu romanii care au impus o dominație severă care avea să se termine cu distrugerea Templului din Ierusalim în 70 d Hr și alungarea majorității evreilor în exil după 135 d Hr.
Hanuca este o sărbătoare religioasă, iar revolta împotriva Seleucizilor este menționată în două cărți ale Bibliei Ebraice, 1 Macabei și 2 Macabei. Dar Hanuca are și un caracter național, deoarece revolta Macabeilor a dus la obținerea independenței, fie și vremelnică a unui stat al evreilor, pentru prima oară de la distrugerea primului Templu de la Ierusalim de către împăratul babilonean Nabucodonosor în 587 î Hr. Avea să fie ultimul stat evreiesc (semi)independent timp de peste 2.000 de ani până la înființarea statului modern Israel pe 14 mai 1948. Iată de ce Hanuca are pe lângă semnificație religioasă și una națională, chiar dacă termenul de azi are o semnificație diferită de ceea ce ar fi însemnat acum aproape 2.200 de ani.
About The Author
