Gheorghe Șoldan a rezolvat într-un an proiectul Variantei Ocolitoare de la Gura Humorului. La Iași, au trecut 5 ani de când Costel Alexe promitea că ‘intr-o luna’ va realiza proiectul centurii Uricani – Cicoarei
În aceeași regiune istorică, cu aceleași reguli administrative și același buget național, Moldova oferă astăzi o imagine tot mai greu de ignorat: județe care reușesc să împingă proiecte majore până la decizie guvernamentală și județe care, deși au un potențial net superior, rămân captive într-o stare de așteptare perpetuă. Diferența nu o fac distanțele, nici nevoile și nici măcar cadrul legislativ, ci ritmul, coerența și capacitatea de a exercita presiune instituțională constantă. Suceava și Iașul sunt, din acest punct de vedere, două studii de caz aflate la poli opuși.
Suceava a demonstrat, recent, că flexibilitatea administrativă și perseverența politică pot transforma un proiect considerat blocat într-unul viabil și finanțabil. Varianta de ocolire a orașului Gura Humorului, respinsă de mai multe ori în forma inițială, a fost regândită, fazată și adaptată condițiilor reale de finanțare. Rezultatul este un proiect de aproximativ 160 de milioane de euro, acceptat de Guvern, cu perspectiva lansării rapide a licitației de proiectare și execuție.
“A fost nevoie de perseverență, de determinare și de un front comun. Și s-a întâmplat. Concluzia: există banii și în curând se va lansa licitația de Proiectare și Execuție a variantei ocolitoare Gura Humorului”, a remarcat Adrian Covasnianu, vicepresedinte Asociatia Moldova vrea Autostrada.
Acest succes nu este singular. Menținerea drumului de acces către Aeroportul Salcea în proiectul autostrăzii A7, precum și promovarea relației Suceava–Siret la profil de drum expres, arată o strategie coerentă de conectare a infrastructurii rutiere majore cu noduri logistice și de frontieră. Sunt decizii care, privite izolat, pot părea tehnice sau marginale, dar care, puse cap la cap, conturează o direcție clară de dezvoltare. Suceava nu doar cere, ci urmărește constant traseul proiectelor, le apără și le ajustează până când acestea devin acceptabile pentru finanțare guvernamentală sau europeană.
În contrast, Iașul, cel mai mare oraș din estul României și principalul pol universitar și economic al Moldovei, pare să funcționeze într-un regim de inerție administrativă. Varianta Ocolitoare Iași Est, al cărei studiu de fezabilitate este contractat din 2022, rămâne blocată într-o etapă de analiză prelungită, fără termene clare și fără explicații publice convingătoare privind întârzierile.
“E greu să nu observăm ritmul: Suceava aleargă. Și începe să alerge bine. Iașul, orașul mare care rămâne mic…la infrastructură La Iași, cea mai mare aglomerare urbană din estul României, povestea e alta. Aici ai mediu universitar (istoric, cu tradiție), un ecosistem antreprenorial puternic și rezilient și un grup parlamentar numeros. Ai resurse umane, ai expertiză, ai energie. Ce nu avem? Proiecte care avansează sau avansează greu. Nu s-a reușit la Iași, deși timpul trece și nevoile cresc”, sustine Adrian Covasnianu.
La fel de neclar este și calendarul drumului de legătură dintre viitoarea autostradă A8, Aeroportul Iași și Spitalul Regional de Urgențe, un proiect esențial pentru funcționarea coerentă a infrastructurii medicale și de transport. Discuțiile despre posibile surse de finanțare, inclusiv prin mecanisme europene de tip SAFE, nu s-au concretizat într-un angajament ferm sau într-o etapizare clară a proiectului. Între timp, traficul urban și periurban continuă să se degradeze, iar costurile economice ale blocajelor sunt suportate zilnic de zeci de mii de oameni.
Cazul ocolirii orașului Podu Iloaiei este poate cel mai grăitor. Vorbim despre un proiect relativ modest ca valoare, aproximativ 28 de milioane de euro, care ar putea elimina unul dintre cele mai sufocante blocaje de pe axa est–vest a Moldovei. Cu toate acestea, autoritățile locale și județene recunosc că nu există, în prezent, o sursă de finanțare certă. Întrebarea care se impune este inevitabilă: cum se face că, în alte județe, proiecte de sute de milioane de euro reușesc să fie ajustate și promovate, iar la Iași nu se poate obține finanțare pentru o investiție de ordinul zecilor de milioane?
La această listă se adaugă drumul colector Iași – Varianta Ocolitoare Iași Vest, cunoscut drept proiectul Uricani–Cicoarei, așteptat de peste două decenii. Proiectul a fost invocat în repetate rânduri în campanii electorale și declarații politice, dar a rămas, în esență, la stadiul de promisiune. În 2020, Costel Alexe, pe atunci președinte al Consiliului Județean Iași, declara public că proiectul Uricani–Cicoarei va fi deblocat „în maximum o lună”, susținând că toate piedicile administrative urmau să fie rapid eliminate. Cinci ani mai târziu, drumul nu este nici în execuție, nici finanțat, iar declarația respectivă rămâne un simbol al decalajului dintre discurs și realitate.
Costel Alexe susține că Ministerul Transporturilor condus de social democrați blochează proiectele Iașului dar președintele Consiliului Județean omite să spună că Guvernul a avut mai mulți premieri liberali: Ludovic Orban, Florin Cîțu, Nicolae Ciucă și Ilie Bolojan.
“Se spune des că multe investiții nu sunt „în curtea noastră”. Dar atunci cum se face că alții pot, cu aceleași reguli, același Guvern și același buget național? Cu alte cuvinte Iașul (autoritățile locale, factorii politici, mai ales parlamentarii de Iași) nu reușesc ‘să convingă’ instituțiile centrale că e nevoie de 28 milioane de euro pentru a nu mai sta cu orele pe a noastră vale a Prahovei, la Podu Iloaiei”, a completat fostul secretar de stat din Ministerul Transporturilor.
Diferențele de ritm se văd și în infrastructura feroviară. În timp ce proiectele de modernizare și electrificare din nordul Moldovei avansează constant, cu studii finalizate și contracte semnate, magistrala Iași–Tecuci rămâne blocată într-un stadiu incert al studiului de fezabilitate. Lipsa de comunicare publică din partea autorităților centrale și a CNAIR privind stadiul ocolirii estice a Iașului accentuează percepția de stagnare și dezinteres instituțional.
În acest context, devine tot mai evident că problema Iașului nu este lipsa de importanță strategică, ci lipsa unei presiuni coordonate și continue. Acolo unde administrația locală, factorii politici și comunitatea acționează concertat, proiectele avansează. Acolo unde predomină fragmentarea, declarațiile fără urmări și așteptarea ca deciziile să vină „de la București”, investițiile întârzie sau se pierd.
Suceava oferă o lecție incomodă, dar necesară. Nu este vorba despre favoruri politice sau despre noroc, ci despre capacitatea de a construi proiecte realiste, de a le adapta condițiilor de finanțare și de a le susține până la capăt. Iașul are toate premisele pentru a fi liderul incontestabil al Moldovei, dar până când nu va reuși să transforme potențialul în acțiune coerentă, riscă să rămână un centru mare pe hartă, dar mic în infrastructură. În timp ce unii construiesc și ajustează din mers, alții continuă să promită și să aștepte, iar „trenul” dezvoltării nu oprește de două ori în aceeași gară.
About The Author
