Exclusiv | Interviu cu Stefan Musca, unul dintre cei mai cunoscuti fermieri romani: „Suntem la marginea prapastiei. Am ingenunchiat in fata Comisiei Europene si a cerelalelor din Ucraina!”

-Ce perspective are Romania in acest an?

Suntem pe marginea prapastiei, avem depozitele pline datorita ingenunchierii in fata Comisiei Europene si a cerealelor care vin din Ucraina mult mai ieftine decat ceea ce avem noi la aceasta ora. Se incearca de cateva luni sa se distruga si sectorul bovin. Este strigator la cer cand stii ca un sector functioneaza si aduce bani la sectorul de stat. I-am surprins in Parlamentul Romaniei cand incercau sa opreasca exportul de animale vii in tarile arabe. I-am surprins cand se dorea ca pasunatul sa fie autorizat de primari, i-am surprins cand au dat o lege a arendei ca minim 10 ani sa fie perioada arendarii, pana la 20 ani, adica sa ia dreptul de proprietate a fermierului mic si mijlociu, sa dispara din Romania. Ii surprindem de la o zi la alta cu totul felul de politici agricole. Nu stiu cui vor sa faca interesul dar numai interesul producatorului de hrana din Romania nu se face. In zona mea din sud, s-au inchis trei fabrici de lapte, de la Giurgiu, Videle si Targoviste. Pe nimeni nu i-a interesat, nimeni nu a venit in sprijinul lor. Ba mai mult, am stiut sa dam bani de procesare multinationalelor, fabricii de lapte cu capital romanesc nu ne-a interesat. Nu avem perspectiva, ba mai mult se doreste sa ajungem la lacusta si gandaci. Le tot spun ca nu vom ajunge niniciodata la asemenea matrapazlacuri pentru ca noi suntem un popor crestin ortodox. Vom manca, ce ne-a lasat bunul Dumnezeu in aceasta tara.

-La ce pret vindeti un litru de lapte? De ce sunt discrepantele atat de mari fata de preturile de pe rafturile supermarketurilor?

Cu 1,5 lei pleaca din ferma. Discrepanta cu care se vinde pretul laptelui in supermarketuri este ca noi am fost primiti in comunitatea europeana ca sa devenim piata de desfacere. Niciodata sa nu ne asteptam de la cei din comunitatea europeana ca vor face politici agricole pentru Romania. Uitati-va bine ce se intampla si la fermele vegetale. Vor sa interzica ingrasamantul chimic cu 50 la suta ceea ce insemna ca eu dau 170 kg substanta activa la hectar iar Franta da 450. Cand se aplica injumatatirea Franta va da 225 kg substanta activa la hectar iar noi vom ramane cu 85 kg.

-Care este cea mai grava problema cu care se confrunta fermierii in acest moment?

Cea mai grava problema este ca noi nu mai avem piata de desfacere nici la cereale, a doua problema este ca de frica scumpirilor majoritatea fermierilor am cumparat din toamna cu 6200 lei tona de complexe iar acum preturile sunt la jumatate. Traderii cauta sa faca intelegeri cu noi pe 1 leu kilogramul de grau. Cei care nu vor face contracte, pretul se va duce la 0,6 lei – 0,8 lei. Asta inseamna distrugerea fermierilor mici si mijlocii. Noi nu avem in Romania decat 4000-4400 ferme capitalizate care sunt de la 500 hectare in sus. In rest, ceilalti 785.000 fermieri declarati la APIA isi intretineau familiile si hraneau poporul roman cu mancare. Sunt ferme de la Botosani, Iasi, Vaslui pana aici, care sunt executate silit din 2020. Era foarte simplu, sa declare stare de calamitate iar bancile nu mai puteau sa execute aceste ferme.

-Statul zice ca vine cu subventii si ajutoare. Care este sustinerea reala?

Sumele pe care ei le vehiculeaza nu ajung la noi deocamdata. Sunt numai vorbe in vant. Si va dau un exemplu clar. Eu am 300 tone de floarea soarelui pe stoc. In luna ianuarie era 570 dolari/tona. Eu am avut o discutie cu ministrul Agriculturii si mi-a spus: ‘Domnule Musca, nu vindeti, ca va scoate niste bani comunitatea europeana si datorita cerealelor din Ucraina ati avut de suferit, va dam o subventie’. Astazi este 507 dolari/tona, ce vom face ca deja am pierdut cateva miliarde la 300 tone. Sunt niste oameni iresponsabili care nu lupta pentru noi. Am discutat cu europarlamentarul Carmen Avram in care dansa a sustinut ca a incercat sa scoata acel ajutor de stat de la Bruxelles, pentru ca noi si Polonia suntem cei mai afectati si s-au impotrivit Germania, Italia, Olanda si Franta. Au zis ca de ce sa ne dea. Ei nu sunt afectati de problemele astea, lor le convine sa le intre cerealele. Pentru ca mai noi, traderii din Romania, amesteca cerealele din Romania cu cele din Ucraina. Fac agricultura de 36 ani iar mai ingenunchiati ca acum nu am fost niciodata, este strigator la cer ca politicul din Romania sa nu faca nimic pentru noi. Am fost si la Parlament si numai promisiuni, ca o sa facem si o sa dregem iar noi suntem deja in moarte clinica si nu stiu daca vom avea posibilitatea sa incepem campania de primavara. Avem nevoie de piata de desfacere, sa vindem si sa ne luam banii, sa nu stam in genunchi in fata nimanui. Nu ministrul agriculturii este de vina, ci primul ministrul Nicolae Ciuca si Marcel Ciolacu, pentru ca ei au semnat acord sa intre cereale din Ucraina.

–Asadar, fermierii romani sunt discriminati din cauza acestui acord…

Exact, pentru ca Ucraina are un pret mic la motorina. In situatii de genul acesta, noi nu mai avem sanse. Ministrul Agriculturii se zbate, se duce la Bruxelles pentru ajutor dar este prea putin. Trebuia ca primul ministru si domnul Ciolacu sa faca aceste lucruri, trebuia Parlamentul Romaniei. Fermierii romani sunt capabili sa acopere necesarul intern dar trebuie sa aiba garantia ca avem piata de desfacere. Uitati-va ca merele de la Voinesti sunt luate cu 0,80 lei de firmele poloneze si se intorc inapoi cu 3-4 lei pe kilogram in scolile din Romania. Castravetele de la Matca il incarca polonezii in TIR-uri cu 1 leu kilogramul si se intoarce in supermarket cu 12-15 lei borcanul. Romanii daca vad ca nu au piata de desfacere pleaca. Cred ca sunt 7-8 milioane de tineri care putea sa sustina economia acestei tari. Oameni harnici pe care noi nu-i mai avem. Noi muncim cate 18 ore pe zi

Si totusi cum ati reusit sa ramaneti productivi in anii din urma?

Erau costurile mici de productie, ne permiteam sa vindem la 0,60 – 0.70 lei, aveam productii mari. Dar acum, noi venim dupa 3-4 ani foarte grei. A fost seceta, pe noi ne-a distrus mult Covidul. Aceasta fabrica cu care eu aveam o colaborare si ii furnizam lapte, avea contracte in scoli, spitale si penitenciare. Statul nu i-a mai dat banii la timp acestui procesator si el atunci nu a mai avut cum sa-mi dea nici mie banii. Aici, tot ne lovim si ajungem la stat, nu si-a facut datoria. Dupa Covid, a venit razboiul, adica nu am mai avut 1-2 ani sa ne revenim