Emisiune de mărci poștale dedicată patrimoniului cultural al Iașului

timbre

Începând de mâine, 03 iunie, o emisiune de mărci poștale dedicată patrimoniului arhitectural al orașului și județului Iași va fi introdusă în circulație de Romfilatelia în magazinele din Bucureşti, Bacău, Braşov, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, precum şi în magazinul online.

Emisiunea este completată de două plicuri „prima zi”, coală de 20 timbre şi minicoală de 5 timbre + 1 vinietă. Timbrele emisiunii ilustrează patru monumente arhitectonice de excepţie: Palatul Roznovanu din Iaşi, Palatul Cuza din Ruginoasa, Palatul Sturdza din Miclăuşeni şi Palatul Culturii din Iaşi.

Potrivit unui comunicat al Romfilatelia transmis, joi, AGERPRES, pe timbrul cu valoarea nominală de 1,70 lei este reprezentat Palatul Rosetti-Roznovanu, sediul Primăriei Municipiului Iaşi.

Clădirea datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, dar a trecut prin multe transformări, înfăţişarea actuală căpătând-o la sfârşitul secolului al XIX-lea, potrivit sursei citate, care mai menţionează că, în secolul al XVIII-lea, pe acest loc se afla o casă a lui Matei Cantacuzino. În 1832, marele vistiernic Iordache Roset Roznovanu a reconstruit edificiul într-un stil somptuos, marcat de neoclasicism. În 1891, Palatul a fost cumpărat de la Nicolae Rosetti-Roznovanu, pentru a servi drept sediu primăriei oraşului Iaşi, dar, în 1893, a fost preluat de stat şi reamenajat pentru a fi reşedinţa prinţului moştenitor Ferdinand. În forma sa actuală, palatul aparţine, în ansamblu, stilului neoclasic, cu elemente ornamentale eclectico-baroce.

Clădirea a jucat un rol deosebit în timpul Primului Război Mondial, în perioada 1916-1918, când a găzduit sediile unor instituţii ale conducerii politice refugiate de la Bucureşti, mai notează Romfilatelia. În 1970, Primăria Municipiului Iaşi a revenit definitiv în vechiul său sediu, în care funcţionează şi astăzi.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 2 lei este ilustrat Palatul „Al. I. Cuza” din Ruginoasa, construit la începutul secolului al XIX-lea.

Moşia Ruginoasa aparţinuse iniţial familiei Sturdza, iar în 1804, marele vistiernic Săndulache Sturdza a angajat un arhitect vienez pentru a reconstrui vechiul conac, lucrările încheindu-se în 1814. În jurul casei, reconstruite în stil neoclasic – şi care îşi merita de-acum numele de palat -, a fost amenajat un parc.

Logofătul Costache Sturdza, fiul lui Săndulache, şi-a dorit, totuşi, o altfel de reşedinţă. Clădirea a fost refăcută în stil neogotic, aşa cum se prezintă şi azi. În 1857, fiul lui Costache, vornicul Alexandru Sturdza, a ipotecat moşia şi palatul, însă nu a putut achita ratele împrumutului, aşa că Banca Naţională a Moldovei a scos moşia la licitaţie.

În comunicatul citat se mai menţionează că, în 1862, a cumpărat-o domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care dorea să o transforme în reşedinţă de vară. Domnitorul a petrecut puţin timp la Ruginoasa; în schimb, a locuit aici soţia sa, Doamna Elena Cuza, care s-a ocupat de amenajarea interiorului (cu mobilă, tapete şi obiecte de decor preţioase, multe aduse din Franţa) şi de refacerea parcului.

În timpul Primului Război Mondial, Palatul de la Ruginoasa a servit ca spital militar, iar în 1936 a intrat în proprietatea Regiei CFR, care a amenajat aici un spital TBC.

Deja degradat prin utilizarea sa ca spital, edificiul a fost grav avariat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost reconstruit parţial în 1967-1978, iar în 1982 a devenit Muzeul Memorial „Al. I. Cuza”, în patrimoniul lui fiind incluse şi piese care aparţinuseră familiei Cuza. Astăzi, clădirea şi parcul înconjurător constituie un obiectiv muzeistic aflat în subordinea Complexului Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 5,50 lei este reprezentat Palatul Sturdza din Miclăuşeni, ridicat între anii 1880 şi 1904 de către George A. Sturdza şi soţia sa Maria, pe locul unui vechi conac din 1755. În prezent, se află în proprietatea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Povestea castelului începe însă în jurul anului 1410, când vornicul Miclăuş a primit de la domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) o moşie, cunoscută mai apoi sub numele de Miclăuşeni. În 1591, urmaşii vornicului Miclăuş au vândut moşia vistiernicului Simion Stroici, care a construit aici, la începutul secolului al XVII-lea, un conac. Moştenitorii lui au lăsat moşia unor rude, Ioan şi Sandu Sturdza. În 1752, vornicul Ioan Sturdza a reclădit conacul, transformându-l într-o clădire spaţioasă, cu douăzeci de camere. Nepotul său Alecu a amenajat în jurul conacului un parc englezesc şi a îmbogăţit biblioteca prin cărţi şi manuscrise rare, iar fiul lui Alecu, George Sturdza, a construit în 1880-1904, pe locul fostului conac, un palat în stil neogotic târziu, remarcabil atât prin eleganţa impunătoare a exteriorului, cât şi prin bogăţia decorului interior şi a colecţiilor: scări de marmură, parchet cu intarsii, tablouri şi sculpturi, arme şi costume medievale, argintărie, medalii şi monede, precum şi zeci de mii de cărţi, multe dintre ele valoroase prin raritate sau vechime.

Multă vreme, de administrarea castelului s-a ocupat fiica lui George Sturdza, Ecaterina. Spre sfârşitul vieţii, ea s-a călugărit şi a donat domeniul Episcopiei Romanului, care a înfiinţat aici o mănăstire. În 1953, domeniul a fost naţionalizat şi a avut, de-a lungul timpului, destinaţii diverse, între care depozit de explozibil, şcoală specială şi centru de plasament pentru copii.

După decenii de neglijare şi utilizare improprie, clădirea a fost retrocedată în anul 2001 Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, ceea ce a făcut posibilă realizarea unor reparaţii de urgenţă şi, începând din 2004, o restaurare de anvergură, arată Romfilatelia. Azi, Palatul Sturdza şi dependinţele sale pot fi vizitate şi adăpostesc un centru de evenimente, spaţii de cazare şi restaurant; palatul a redevenit astfel clădirea elegantă şi primitoare care era în zilele strălucirii sale de altădată.

Pe timbrul cu valoarea nominală de 19,50 lei este înfăţişat Palatul Culturii din Iaşi, iniţial Palat Administrativ şi de Justiţie, în prezent sediu al Complexului Naţional Muzeal „Moldova”.

Palatul Culturii este o clădire-simbol a oraşului, construită în perioada 1906-1925, după planurile arhitectului I.D. Berindei. Edificiul a marcat puternic arhitectura vechii capitale a Moldovei, impunându-se, încă de la apariţia sa în peisajul oraşului, prin dimensiunile sale monumentale.

În aspectul său se regăseşte o combinaţie reuşită de stiluri arhitecturale: neogotic, romantic şi neobaroc. Intrarea în palat se face printr-un turn impunător, de 55 m înălţime, având ca element distinctiv un ceas cu trei cadrane.

În anul 1955, vechiul Palat de Justiţie a devenit Palat al Culturii, găzduind instituţii culturale reprezentative ale ţării, reunite astăzi sub denumirea de Complexul Naţional Muzeal „Moldova” Iaşi.

Construcţia are 298 încăperi, cu o suprafaţă de aproximativ 36.000 metri pătraţi. Două dintre cele mai renumite încăperi sunt Sala Voievozilor (care îşi datorează numele unei galerii de portrete ale domnilor Moldovei) şi Sala „Henri Coandă” (decorată cu splendide stucaturi).

Detalii din cele două săli sunt ilustrate pe cele două plicuri „prima zi” a emisiunii.