Cum este posibil să nu ai COVID-19, chiar dacă stai în casă cu un infectat. Explicațiile unui cercetător ieșean

Hub_COVIDatHome_Social

În ultimul an, în timpul pandemiei, au fost raportate numeroase cazuri în care o persoană nu s-a infectat de COVID-19, deşi a stat în aceeaşi încăpere cu o persoană care s-a dovedit a fi infectată. Studiile arată că factorul cheie în preluarea virusului prin aerosoli este ca picăturile împrăştiate în aer prin respiraţie să fie cât mai mari.

„Cu cât diametrul este mai mare, încărcătura virală este potenţial mai mare. După expiraţie, picăturile se evaporă, iar dimensiunea lor scade considerabil. Practic, se constată că pentru cazurile bolnavilor infectaţi, cu o gravitate redusă sau medie, picăturile de până la 2 micrometri nu sunt periculoase. Asta arată că măştile chirurgicale care reţin 90% particule de 0.3 micrometri sunt perfecte strict pentru aceste condiţii.  În schimb, pentru cazurile severe, picăturile mici pot avea un grad ridicat de infecţie”, spune Silviu Gurlui, profesor la Facultatea de Fizică din Iaşi. 

Picăturile care sunt evaporate rapid nu mai prezintă un risc de infectare. Evaporarea este mare în condiţii de umiditate relativ mică şi dacă temperatura mediului este mare. 
 „În casă, şansa infectării între persoanele dintr-o familie este mai redusă pentru că umiditatea din casă este mult mai redusă, iar temperatura este mai mare decât afară, pe timp răcoros. Evident, în casă aerul e în general mai curat decât cel de pe stradă. Bineînţeles, în aer liber, lucrurile pot fi similare dacă e umiditate redusă, aer curat şi poluare redusă. Iarna, însă, lucrurie stau exact pe dos: poluarea este mare, temperatura redusă, iar umiditatea relativă este în general mare. Consider că riscul pentru infectare este major în condiţii extreme de mediu şi pentru surse de infectare (bolnavi) într-o stare severă. Temperatura redusă, umiditatea mare şi aerul poluat cresc şansa ca aceste particule să se evapore mai greu.”, a mai spus cercetătorul.

Sfaturi pentru a controla aerul din casă

Profesorul Silviu Gurlui recomandă monitorizarea atentă a aerului din casă. „Nu ar fi rău să monitorizăm atent umiditatea din casă. De asemenea, e nevoie de lumină naturală maximă,(draperii şi perdele înlăturate), climatizarea să meargă bine, filtre bune de poluare, filtre bune pe climă. În cazurile severe, măştile de calitate pot face diferenţa. E clar că în casă, unde aerul e curat, temperatura e mare, evaporarea şi înjumătăţirea microparticulelor este accelerată, fragmentele nu mai poartă încărcătura virală de prag, deci riscul de infectare este mult redus.”, a concluzionat Silviu Gurlui.