Copiii cu dizabilități, o șansă la viață normală

star of hope

foto: Facebook / Star of Hope

Un copil cu dizabilităţi este o provocare pentru fiecare familie. Înainte de naştere, niciun părinte nu se aşteaptă să aibă un copil cu dizabilităţi. Uneori, părinţii nu ştiu cum să reacţioneze când primesc această veste. Mai mult, starea de sănătate a copilului are impact asupra bugetului familiei, în special în cazurile în care unul dintre părinţi este obligat să renunţe la serviciu, pentru a avea grijă de copil, acasă.

Grija față de un copil cu dizabilităţi reprezintă o provocare zilnică. Un copil care nu a fost atât de norocos trebuie să beneficieze de o viață normală, fără să-i fie încălcate drepturile. Astăzi, aflăm povestea lui Sebi, un copil diagnosticat cu autism infantil, la o vârstă extrem de fragedă. Acesta se află într-un program de incluziune socială și școlară a Fundației Star of Hope.

„Eu îl cunosc încă de mic de la 3 ani. El a fost diagnosticat cu autism infantil. Pentru colegele mele a fost foarte greu, pentru că nu stătea în sala de terapie, țipa, nu stătea la masă. Prima dată noi urmărim ca el să cunoască sala, să stea la masă și să poată lucra. El acum este un copil integrat în școala de masă, stă la masă, înțelege ce are de făcut. Eu fac exerciții, mama îmi spune ce face la școală și eu repet, ce are nevoie.”, spune Elena Ștefănescu, psiholog al Fundației Star of Hope România.

Deși are probleme de vorbire și de comportament, băiatului îi place matematica, iar acest lucru se vede prin efortul pe care îl depune la efectuarea exercițiilor.

„Nu a fost greu, pentru că el este un copil care își dorește să lucreze. Foarte greu a fost în perioada pandemiei, când s-a stat acasă, s-a postat online, când a revenit pentru el a fost foarte greu. Începea să plângî și nu voia să vină. Nu făceam exerciții, îi dădeam lucruri plăcute să spun așa, puzzle, să se joace, apoi am intrat în normal. Acum vine cu plăcere, chiar îi place ce face. El are nevoie de mai mult, la mine vine doar două ore, pentru că vine de departe și merge la școală. Este foarte important să meargă la școală, are nevoie de colectiv, el știe să copie de la tablă și am văzut că el înțelege foarte repede, deci dacă îi arăți o dată, a doua oară face., a zis Elena Ștefănescu,

Când vine vorba de integrarea în societate este necesar, ca pentru Sebi, să contribuie toți cei care îl înconjoară, de la părinți, la colegi și profesori. 

„Eu zic că depinde foarte mult și de la colectivul pe care îl întâlnește. Dacă sunt învățători, profesori, colegi care îl acceptă. Nu este atât de greu și părinții copiilor. Depinde foarte mult ce învață copiii acasă. Dacă ei consideră că și Sebi are dreptul la educație, el este primit cu plăcere și atunci el vrea să meargă la școală.”, a adăugat Elena Ștefănescu,

La 1 an și jumătate, mama lui Sebi a observat că micuțul are probleme. Acesta era dezorientat, neatent la tot ceea ce întâmpla în jur și nu vorbea. După ani de terapie, băiatul a spus pentru prima dată mama, la vârsta de 8 ani.

„Nu era atent deloc, făcea mișcări repetative. Pur și simplu nu era atent nici că este masă, nici că este scaun, nici că este scaun în fațalui, deci era un copil dezorientat de toate, nu stătea, era agitat foarte mult, deci acolo s-a văzut că e o problemă. Vin de 9 ani, 10 chiar, la terapie la Star of Hope, am luat decizia pentur că nu știam încotro. Nu știam cum se desfășoară această boală, să-i spun așa și acest Star of Hope a fost pentru mine o oază de lumină. Au fost pași destul de grei, etape destul de dificile. Până la vârsta de 8 ani nu a vorbit nimic, exact când a împlinit 8 ani mi-a zis prima oară mama, ceea ce vă dați seama, ce emoții am simțit și ce pot eu să spun, suntem ca o familie aici la Star of Hope.”, a povestit Maricica Tagacea, mama lui Sebi.

Recuperarea unui copil cu dizabilități înseamnă mii de ore de terapie. Astfel, fundația Star of Hope, a demarat proiectul „Incluziune Socială Activă – Viitor Pentru Comunitatea Locală”. Acțivitățile propuse în cadrul proiectului au fost diverse și vizează atât copiii și tinerii cât și părinții, cadrele didactice și comunitatea lărgită.

„Star of Hope organizează și campanii periodice, prin care implicăm comunitatea să sprijinim terapia acestor copii. Sunt părinți care sunt disperați sunt părinți care vin din mediul rural. În mediul rural nu există servicii pentru acești copii și atunci părinții vin de la distanță, zeci de km să poată să benificieze de terapie logopedică, terapie cognitiv-comportamentală, terapie în ce privește această parte de socializare, de îmbunătățire a abilităților pentur viața de zi cu zi, de la mersul al toaletă, până la încălțatul singur și abilități de viață independentă”, a declarat Aurora Vatamaniuc, Președintele Executiv al Fundației Star of Hope România.

Conform datelor furnizate de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași, sunt înregistrați aproximativ  3200 de copii cu dizabilități  la nivelul județului Iași. Aproximativ 80% dintre aceștia sunt copii cu grad de handicap accentuat sau grav. Această categorie reprezintă categoria cea mai expusă excluziunii sociale si școlare.