Comunele și orașele mici din România, în impas: lipsă de autonomie financiară, infrastructură deficitară și legislație învechită

Un amplu raport al Curții de Conturi, realizat în 2025 în colaborare cu Ministerul Dezvoltării, arată că mii de comune și zeci de orașe mici din România funcționează sub un model administrativ depășit, cu resurse financiare limitate și servicii publice insuficiente pentru populația deservită.

Documentul evidențiază că 84% dintre comune depind în proporție de peste 50% de finanțare de la bugetul de stat, iar doar 27% dintre ele reușesc să se susțină din venituri proprii. În cazul orașelor mici, situația este ceva mai bună, însă doar 34% dintre acestea își acoperă cheltuielile în mod semnificativ din resurse proprii. Autonomia financiară locală este astfel redusă, iar politicile de echilibrare bugetară prin transferuri guvernamentale riscă să perpetueze dependența în loc să stimuleze dezvoltarea.

Pe partea de cheltuieli, 31% dintre comune și 76% dintre orașele mici își pot acoperi salariile din veniturile proprii. Totuși, doar 8% dintre comune și 24% dintre orașele mici reușesc să își finanțeze atât cheltuielile de personal, cât și cele pentru bunuri și servicii fără sprijin extern.

În privința dezvoltării infrastructurale, raportul arată o situație critică a accesului la utilități publice. Localitățile cu sub 1.500 de locuitori au acces în proporție de 63% la rețeaua de apă, dar doar 20% beneficiază de canalizare. Transportul public este aproape inexistent în mediul rural, excepție făcând comunele situate în proximitatea marilor orașe.

Curtea de Conturi subliniază și un dezechilibru între cerințele legale pentru statutul de comună sau oraș și realitatea demografică: 55% dintre orașe și 15% dintre comune nu îndeplinesc criteriul minim de populație stabilit de lege. De asemenea, doar 5% dintre comune și 4% dintre orașele mici îndeplinesc indicatorii minimali de dezvoltare prevăzuți în Legea nr. 351/2001.

Accesul la educație și sănătate rămâne o altă problemă structurală. Localitățile cu sub 1.500 de locuitori se confruntă cu lipsa medicilor și a unităților sanitare, precum și cu dificultăți în asigurarea personalului didactic.

În ciuda acestor deficiențe, raportul evidențiază și unele soluții posibile: asociațiile de dezvoltare intercomunitară (ADI), consorțiile administrative și zonele metropolitane pot juca un rol esențial în creșterea capacității administrative și în atragerea de fonduri europene. Aceste parteneriate pot reduce costurile de operare, pot crește calitatea serviciilor și pot facilita proiecte regionale integrate.

Concluzia generală a Curții de Conturi este clară: modelul actual de organizare a comunelor și orașelor mici nu mai corespunde realităților economice și sociale ale României contemporane. Este necesară o reformă legislativă și administrativă amplă, care să redefinească criteriile de constituire a localităților, să încurajeze cooperarea între UAT-uri și să întărească autonomia financiară locală.

„Fără o reorganizare administrativ-teritorială și o planificare strategică adaptată nevoilor reale, comunele și orașele mici vor rămâne captive într-un cerc vicios al subfinanțării și al subdezvoltării”, avertizează raportul Curții de Conturi.