CFR, ruină naționala!

cfr

foto: stirileprotv

În 1995, România avea trenuri Intercity si Expres ce rulau peste 300 de km fără oprire, iar vitezele erau net superioare celor de azi. După 26 ani, pe fondul lipselor de investiții, locomotivele care au dus greul în regimul comunist și perioada post decembrista au ajuns ruine. Angajații lucrează în condiții nefavorabile, iar salariile sunt mici pentru munca depusă.

În ultimii ani, românii conștientizează mai mult importanța meseriilor pe care înainte le treceau cu vederea și valoarea muncii din spatele lor. România a avut printre cele mai dezvoltate rețele de cale ferata din Europa. În ultimii 32 ani, statul nu a investit în rețea, ba mai mult a permis sa fie capușat întreg sistemul. Ceferiștii sunt nostalgici după vremurile de odinioară. 

Iustin Borș, lider sindicat SCRLBrașov, secția Iași

„O viață de ceferist înseamnă o viață de sacrificiu ca să zic așa. O generație sacrificată, mai ales în perioada în care am trecut noi, în care suntem noi astăzi. S-a început cu greu, îmi amintesc când am terminat de pe băncile școlii și am intrat în niște condiții grele de muncă, dar erau văzute ca fiind condiții grele de muncă, cel puțin, era grupa 1 de muncă atunci. Era o salarizare acceptabilă, depășea și încuraja condiția de muncă, încuraaja salrizarea, se îmbrățișau una pe alta. Nu mă mai mândresc că sunt ceferist, nu mai doresc să încurajez pe cineva să vină să lucreze la calea ferată. Mai ales în sectorul acesta de activitatea, probabil sunt sectoare mai călduroase.”, spune Iustin Borș, liderul Societății Comerciale de Reparații Locomotive C.F.R. (S.C.R.L.) Brașov, secția Iași.

Deși în urmă cu 30 de ani, trenul era cel mai important mijloc de transport, acum, liniile au rămas părăsite, după ce cursele au fost reduse, iar bătrânele locomotive au devenit ruine prin depourile CFR. Imaginea aceasta este completată de faptul că tinerii nu mai sunt dornici să devină mecanici de locomotivă sau lucrători la căile ferate.

„Era un mijloc de transport foarte important, agreat de marea majoritate a populației era un mijloc de transport util și îndepline condițiile de bază a cetățeanului, pentru că dacă dau pagina de atunci și acum, să trec imediat în timp este ca o cădere bruscă, văd eu. Elevii care vin de pe băncile școlii nu agreează sub nicio formă, vin, fac poze cu telefonul, nu pune mâna să se murdărească pe mânuță și după 2 ore au plecat, fac tot posibilul și pleacă. Nimeni nu a răspuns pozitiv la întrebarea dacă vreți să râmâneți, să veniți aici să munciți, să vă creați un viitor aici. Am avut un caz, era un elev care anul trecut termina școala, dar nu împlinise 18 ani. De undeva de la țară, el voia să lucreze aici. Pentru faptul că nu avea 18 ani, societatea nu-l angaja, fiindcă acolo, din prisma asta se considera că sunt condiții grele de muncă. Conform legislației în vigoare, așa este, dar am fost tare revoltat că acel copil dorea să muncească și nu era primit.”, a adăugat Iustin Borș.

Prăbușirea CFR se datorează mai multor factori, în special decidenților politici. De asemenea, aderarea României la Uniunea Europeana au dus la declinul de astazi.

„La prăbușirea CFR-ului a participat inclusiv Ministrul Învățământului, a desfințat școlile profesionale de meserii, deci la noi este echipa care, mai ales aici, suntem toți îmbătrâniți, toți sunt de generația mea, deci s-a angajat hai să zicem, câțiva copii, dar nu vin, nu mai vine nimeni la gară, că salariul este foarte mic, mizerie, toți acum sunt IT-iști. Nu vine nimeni să pună mâna aici,  că nu e stimulat de salar, că dacă ar fi salar, zici că vin, dar nu vine nimeni. Eu am 32 de ani de muncă și am 2800 salar”, declară maistrul Ciobanu Radu.

Viata de ceferist nu este deloc usoara, spun cei care după 3 decenii au rămas să se ocupe de transportul oamenilor. Dintre aceștia, mulți au împlinit vârsta pensionării, însă au ramas să repare tot ceea ce mai poate deveni funcțional din imensele fiare.

„Am făcut o statistică a colegilor noștri fiindcă eu sunt aici, lucrez în locurile acestea din totdeauna, cunosc foarte bine cum s-au perindat lucrurile, cum au decurs lucrurile și am făcut un tabel, pe care probabil îl voi arăta cândva, ca speranță de viață, cu nume prenume și cauza decesului și când a decedat, înainte de a ieși la pensie și după ce a ieșit la pensie, până în 6 luni, nu am pus mai mult. Deci, cei care s-au bucurat de 6 luni de pensie după o muncă de o viață. Nu văd un viitor. Deci, ceea ce se întâmplă până în ziua de azi, se mai discută de acel PNRR, o mare investiție în sectorul de transport. Poate, nu știu, dacă de aici încolo datorită acestei surse se va mai putea salva ceva, dar eu când văd în jurul meu câtă ruină este, câtă nedreptate, câtă situație de personal care mă îngrijorează cel mai tare, cea mai de valoare avere a unei societăți este personalul”, transmite Iustin Borș.

Deși anii au trecut repede, trenurile merg acum din ce în ce mai încet. Acest lucru este datorat și de privatizarea CFR.

„În starea de agonie a căii ferate, s-a ajuns la faptul de a se accepta acea privatizare să spunem, dar acea privatizare este creată pentru cei care sunt mai dezghețați și au concesionat anumite linii, pentru că și așa linia stătea în paragină. Plătesc ce plătesc, au adus niște utilaje de second-hand din alte țări și le folosesc, care până la urmă stăm și privim cum trenurile lor circulă, și locomotivele noastre cam stau. Ca și mers de tren, întâi pleacă un tren privat și după jumătate de oră pleacă și trenul de stat”, a conchis Iustin Borș.

Cei care repară locomotive nu mai cred în vorbe, promisiuni sau viitor și doar politicienii care cred cu adevarat în valorile naționale pot repune pe sine, imensele garnituri de altadată.