Centrele de transplant din România au nevoie de finanțare

Centrele de transplant din România, precum cele din București, Iași, Cluj sau Târgu Mureș, se confruntă cu diverse provocări, de la lipsa donatorilor pana la subfinanțare, care afectează grav activitatea medicală. Deși selecția pentru transplant ține cont de criterii riguroase, precum grupa de sânge, compatibilitatea și urgența medicală a pacientului, lista de așteptare este tot mai lungă, iar procesul este îngreunat de lipsa resurselor umane și materiale.
Una dintre cele mai mari provocări este numărul redus de donatori care, deși există, nu ajung să fie incluși în sistem din cauza lipsei de implicare a familiilor sau a infrastructurii medicale. Alte piedici semnificative constau în lipsa finanțării și costurile mari ale echipamentelor.
Raluca Neagu Movilă – Coordonator Regional Centrul de Transplant Iași: ,,Aș face, în primul rând, niște circuite pentru secțiile de transplant. E nevoie în continuare de aparatură, de dotare, de foarte multe chestii. Vă dați seama că tehnologia a ajuns la nivel de inteligență artificială. Si apoi e nevoie si de personal mult mai mult. Ori acest personal trebuie plătit. Ca să fie plătit e nevoie ca ministerul să aloce niște fonduri. Ori ministerul în fiecare an, nu că ne-a alocat, ne-a mai tăiat din fonduri”.
In Iasi, până în acest moment s-au efectuat 8 transplanturi hepatice, iar anul trecut s-au înregistrat 11.
Raluca Neagu Movilă- Coordonator regional Centrul de Transplant Iași: ,,În Iași se face transplant hepatic, transplant renal, transplant de cornee, s-a făcut și de piele, dar la un moment dat, din lipsa băncii de piele, nu mai exista nici o bancă de țesuturi și nu prea mai aveai ce să faci, chiar dacă faceai prelevarea nu aveai unde s-o trimiți, și atunci de vreo 2 ani, ei nu mai au acreditare, dar o vor obține din nou și de anul trecut din octombrie a fost acreditat și Institutul de Cardiologie de la Spitalul Parhon pentru transplantul de cord”.
În acest an, se împlinesc 20 de ani de la primul transplant hepatic realizat în România, un moment simbolic ce pune în lumină nu doar progresul, ci și provocările cu care sistemul medical continuă să se confrunte.