Ce viitor au aeroporturile de la Suceava, Iași sau Bacău
Aeroporturile internaționale secundare sunt creații recente (cursele externe sunt operate de cel mult unul sau două decenii), acestea nu au reușit încă să creeze structuri teritoriale mature, din perspectiva fluxurilor de pasageri. Aeroporturile moldovene au avut o evoluție specifică în ultimii ani. Deși au fost la fel de afectate de pandemie, ca și celelalte aeroporturi românești, conflictul din Ucraina a produs o creștere spectaculoasă a traficului, la 2,859 mil. în 2022 (un trafic cu 30% mai mare decât cel prepandemic), aeroporturile din Iași și din Suceava devenind o interfață între zona afectată de conflict și restul lumii. La Iași și la Suceava însă, în ciuda îmbunătățirii substanțiale a infrastructurii aeroportuare, accesibilitatea precară pe infrastructura terestră rămâne un factor limitativ al evoluției traficului pe mai departe, consideră universitarul ieșean George Țurcănașu.
Crizele globale sau regional-continentale, indiferent de natura lor (economice, pandemice, geopolitice sau complexe), se reflectă asupra evoluțiilor social-economice ale fiecărui taxon teritorial (de la comună, la regiune sau națiune). Unul dintre domeniile ce reacționează imediat, aproape sincron cu declanșarea crizei e mobilitatea populației, iar modul de transport aerian, ce asigură deplasarea persoanelor pe distanțe mari și foarte mari, adesea pe rute internaționale, e poate cel mai expus metamorfozelor. În timpul pandemiei, traficul aerian s-a aflat cu siguranță în topul replierilor. Crizele au schimbat ierarhiile continentale și mondiale, încrustate de decenii, ale marilor centre aeroportuare, au imprimat un declin, uneori și de peste 90% în cazul aeroporturilor ce deservesc zonele turistice.
Aeroporturile regionale
Începând cu 2020, la nivel continental, unele dintre cele mai afectate aeroporturi au fost cele ce deservesc orașele secundare și hinterlandurile acestora. Însă, pe fondul scăderii generalizate, am avut o panoplie diversă de evoluții. În estul Europei, a existat o categorie ceva mai rezistentă a aeroporturilor ce deservesc zonele de emigrație activă, unde scăderea a fost de aproximativ 45-65%.
Categoria aeroporturilor secundare e una fragilă atât din perspectiva economică (doar o parte a acestora aveau capacitatea de a se susține financiar în 2019 – anul de vârf al dezvoltării lor), cât și din perspectiva funcțională și teritorială (mai ales!). Acest din urmă aspect se referă la rolul pe care-l joacă un aeroport în contextul economiei regionale. Reprezentând un reper de infrastructură ce cuplează sistemele economice regionale la nivel european și mondial, aeroportul devine un obiect geografic extrem de important.
La nivel intraregional, aeroportul poate fi privit ca un punct de convergență/ divergență a fluxurilor de pasageri. Ținând cont că în estul Europei aeroporturile internaționale secundare sunt creații recente (cursele externe sunt operate de cel mult unul sau două decenii), acestea nu au reușit încă să creeze structuri teritoriale mature, din perspectiva fluxurilor de pasageri. Nu au reușit decât în parte să-și fidelizeze clienții, să perenizeze fluxurile de pasageri potențiali spre și dinspre aeroport. Astfel, aeroporturile regionale sunt încă departe de a-și fi validat centralitatea lor teritorială. Ca urmare, orice eveniment, de la darea în folosință a unui alt aeroport în vecinătate, la dispariția unui operator însemnat sau neînțelegerile dintre autoritățile aeroportuare cu firmele ce operează relațiile cu aeroporturile externe regiunii și până la situații grave, precum pandemia sau crizele geopolitice, pot duce la o dezechilibrare, adesea profundă a relațiilor dintre aeroport și teritoriu.