Camelia Gavrilă: Ziua Internaţională a Naţiunilor Unite – multiple semnificaţii, rezonanţe istorice şi retrospective importante

Camelia_Gavrila

Emisiune electorală

„Suntem la fel de puternici pe cât suntem de uniţi, la fel de slabi pe cât suntem divizaţi.” Ralph Waldo Emerson

Data de 24 octombrie constituie un reper important în istoria mondială, astăzi celebrându-se Ziua Internaţională a Naţiunilor Unite. Acest construct politic important (ONU) a fost înfiinţat în anul 1945, într-un moment critic, de reconfigurare totală a imaginii lumii, a relaţiilor internaţionale, ca urmare a unor conflagraţii mondiale dramatice – Al Doilea Război Mondial.Organizaţia Naţiunilor Unite a apărut, deci, din necesitatea şi dorinţa statelor membre de a menţine pacea la nivel global, de a respecta drepturile omului, de a promova un dialog intercultural durabil şi eficient, astfel încât evenimentele responsabile de teribile tragedii şi conflictele internaţionale din prima jumătate a secolului XX să nu se mai repete.Organizaţia are astăzi 193 de state membre, iar întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii fondatori, a Cartei Naţiunilor Unite, document cu rol fundamental, care prezintă drepturile şi obligaţiile statelor membre, stabileşte structurile principale şi procedurile ONU şi expune, totodată, principalele obiective ale organizaţiei:Menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale;
Promovarea respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
Respectarea principiului egalităţii în drepturi a popoarelor şi a dreptului lor la autodeterminare;
Realizarea cooperării internaţionale în soluţionarea problemelor cu caracter economic, social, cultural sau umanitar;
Obiectivele de dezvoltare ale mileniului;
Crearea unui centru pentru armonizarea eforturilor naţiunilor în realizarea acestor scopuri comune.România aderă la ONU la 14 decembrie 1955, când Adunarea generală a decis, prin rezoluţie, primirea ţării noastre în Organizaţie, alături de alte 15 state. 

În prezent, România ocupă locul 70 din 113 state membre contribuitoare cu trupe militare la operaţiunile Naţiunilor Unite de menţinere a păcii, fapt ce a evidenţiat eficienţa armatei române şi disponibilitatea politică de a se implica în activităţi militare multinaţionale pentru menţinerea stabilităţii internaţionale.Este semnificativ faptul că în anul 2008, în colaborare cu ONU, a fost înfiinţat Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă din Timişoara, finanţat şi coordonat în mare parte de Naţiunile Unite, care, din noiembrie 2008 pînă în 2011, a găzduit temporar 638 de refugiaţi.

De asemenea, prin prezenţa sa în diferite structuri ale ONU, România are posibilitatea de a participa la procesul decizional din cadrul Organizaţiei mondiale, cu influenţe asupra situaţiei internaţionale la nivel global şi în zone geografice apropiate.Solidaritatea şi dialogul politic continuu între state reprezintă aspecte esenţiale la nivel internaţional, fundamentul relaţiilor multiculturale şi condiţie „sine qua non” a stării de pace, de acceptare şi siguranţă globală. Modelul de comunicare şi solidaritate internaţională, conturat prin filosofia Organizaţiei (ONU) ar trebui analizat şi preluat cu mai multă insistenţă la nivelul relaţiilor politice şi sociale din societatea noastră, prea mult fragmentată, divizată, marcată de tensiuni, de umbrele trectului, de polarizări sterile. Lecţia unităţii, a decenţei în discursul politic, colaborarea transpartinică pentru proiecte de ţară şi idealuri naţionale reprezintă premisele unei evoluţii şi ale progresului aşteptat de cetăţenii români, după cum şi imaginea ţării în exterior poate căpăta mai multă credibilitate, oferind garanţia unei coerenţe politice, a unei abordări raţionale, specifice lumii moderne.În acelaşi fel, şi implicaţiile contextului pandemic actual au dovedit deja că fără o susţinere mutuală, fără o colaborare rezilientă nu putem depăşi problemele complexe ale prezentului decât printr­un efort comun, prin implicare şi dedicare.

Este important să rămânem uniţi, mai ales în această perioadă dificilă, să promovăm o filosofie a toleranţei, a altruismului şi a egalităţii între oameni, pentru a deveni mai puternici, pentru a găsi soluţii coerente şi strategii viabile de reîntoarcere în matricea unei normalităţi existenţiale, deoarece, în fond, „fără unitate în acţiune nu există putere.” (Balzac)