Camelia Gavrila: „Mica Unire – un pas mare spre România modernă!”

Camelia Gavrila

„Poporul român este o enigmă și un miracol” – Ferdinand Lot

La nivel simbolic, începutul anului calendaristic aduce pentru români și bucuria unei sărbători cu rezonanță istorică profundă. Luna ianuarie înseamnă un elogiu al culturii române, sărbătoarea nașterii poetului național Mihai Eminescu, dar și realizarea primului pas spre înfăptuirea unui ideal stravechi, regăsirea românilor „într-un singur stat neatârnat românesc” prin unirea Principatelor. Astfel, vorbim despre sensurile multiple ale acestei zile de aur a veacului, adevărat moment de împlinire și afirmare a ființei naționale, pentru că 24 ianuarie este timpul în care „românii și-au pus naționalitatea în calendarul lumii”.

Întreg spațiul românesc trăiește vibrația sărbătorii amintite, corelată cu reflecția asupra genezei ideii și visului de unitate, ne amintim de personalități istorice, de timpuri semnificative, de furtunile vremurilor sau de momente de grație, regăsim modele și valori naționale, aflate dincolo de opțiuni subiective sau valențe personale. Modelul politic al trecutului reprezintă un autentic reper de implicare civică, socială și politică pentru societatea contemporană.

Caracterizați de solidaritate intelectuală și emoțională, uniți în spirit și gând, cu un real devotament patriotic, eroii generației unioniste au dovedit dăruire, consecvență, inspirație, eforturi perseverente și au creat condițiile necesare înfăpturii unității naționale, chiar dacă timpurile erau tulburi, șansele incerte și conjunctura politică părea puțin favorabilă.

Să nu uităm că eram înconjurați de mari imperii cu interese teritoriale, politice, de anexare și influență…La Paris, în data de 27 decembrie 1848, omul politic Costache Negri afirma sugestiv, cu emoție și patos patriotic: „În visurile mele înflorite se arată viitorul României. Suntem milioane de români răzleţiţi. Ce ne lipseşte ca să ajungem un neam tare? Unirea, numai unirea. Să trăiască unirea românilor!”

În oglinda timpului, regăsim astăzi energii și pasiuni consumate uneori fără miză, proiecte de țară eșuate sau insuficient susținute, discursuri de conjunctură, o retorică politică în care sensurile și firele raționale sau pragmatice se risipesc difuz. În aceeași măsură strategiile și acțiunile politice nu dovedesc inspirație și voință, nici semnul maturității și al înțelegerii lecțiilor dureroase ale trecutului.

Dincolo de dificultăți, de întârzieri, de conflicte și presiuni ale marilor puteri, oamenii politici importanți ai timpurilor trecute au avut responsabilitatea și curajul marilor proiecte naționale: „Pe cât Vei ține cu tărie stindardul Unirii, al Naționalității, al Dreptului și al Libertății, Românii de peste Milcov ca și cei de aici, Te vor urmă ca un singur om și strigând cu un singur vers: Trăiască România!” (C. A. Rosetti)

Pentru Iași, „orașul celor trei uniri”, 24 ianuarie trebuie să fie un necondiționat prilej de sărbătoare, un moment în care cultura, istoria, credința și spiritualitatea națiunii se împletesc în această matrice a identitații poporului român. Este o zi complexă, de evocare lucidă și de trăire emoțională, pentru că orașul nostru a fost deseori un spațiu privilegiat în care s-au consemnat acte istorice semnificative, iar idealul unirii s-a împlinit și prin evenimente și personalități ieșene.

Revenind în prezent, constatăm că în lumea noastră postmodernă se adună derutant tendințe și concepte de tipul globalizării, al internaționalizării și persistă vocația demitizării și a relativizărilor valorice ca forme frecvente de atitudine și discurs. De aceea apare fireasca și logica întoarcere, prin educație, la adevăratele modele istorice și politice, la filonul trecutului care ne individualizează, la reperele de cultură, limbă, istorie, tradiție, aspecte definitorii pentru ideea de românism.

Capitolul de istorie legat de Unirea Principatelor înseamnă lecții de patriotism și iubire de țară, un adevărat „manual” de acțiune și demers politic, cu multe sugestii simbolice, dar și concrete, reale pentru un traseu corect al prezentului. Păstrând respectul pentru valorile multiculturalismului, pentru dialogul economic, social sau cultural între state și comunități etnice, înțelegând cu măsură rolul unei lumi, a comunicării și a internaționalizarii accentuate, nu trebuie nicicum să ignoram „diferența noastră specifică”, matricea identitară națională în care se află rădăcinile ființei.

Cu siguranță prezentul este un timp dificil pentru fiecare dintre noi, contextul pandemic a schimbat decisiv paradigma socială și economică, prudența și adaptarea sunt noile „reguli” sociale, istoria aduce noi confruntări și riscuri, dar toate acestea nu trebuie să șubrezească semnificațiile profunde ale istoriei, bucuria și sensul evocărilor istorice și culturale, nu trebuie să uităm valențele și însemnătatea sărbătorii unității poporului român. Unirea este un fapt istoric oferit generațiilor actuale spre meditație, spre învățătură pentru a ține vie societatea, prin coloanele infinitelor valori și motive care să ne facă mândri că suntem români.