Camelia Gavrila: Evoluții și vulnerabilități pe piața muncii. Riscuri și dificultăți pentru segmentul tinerilor

poza

Epidemia cauzată de SARS-CoV-2 este o amenințare reală pentru economia internațională, dar și pentru contextul socio-economic din România.Este bine cunoscut faptul că în anul 2020, ca urmare a răspândirii virusului și a măsurilor sociale impuse, gradul de angajabilitate, dar și siguranța la locul de muncă sunt mult mai scăzute, iar efectele financiare asupra pieței muncii accentuează aceste fenomene. De altfel, rata șomajului într-o țară reprezintă unul dintre cei mai importanți indicatori despre starea economiei.

În luna iulie rata șomajului în România a atins un nivel de 5,4%. Mai exact, statisticile arată că 484.000 de oameni își caută un loc de muncă, prezentând o creștere cuaproape un sfertfață de situațiaînregistrată laînceputul anului, deciidentificăm vulnerabilități sporite și, implicit, o deteriorare vizibilă a situațieiîn domeniul muncii. Dacă discutăm despre șomajul în rândul bărbaților și al femeilor,vom observa că, deși în mod tradițional există o diferență, aceasta se accentuează: la femei rata este de 4,5%, iar la bărbați de 6,1%, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică. În zona euro a Uniunii Europene se înregistrează un șomaj de 7,9%, ceea ce plasează România în cote acceptabile, totușitendințele de agravare a fenomenelornu trebuie neglijate deguvernările actuale sau viitoare.

 O categorie afectată profund de această dificilă perioadă este reprezentată de tinerii din grupa de vârstă 15-24 de ani, zona în care rata de ocupare a locurilor de muncă este de doar 24,4%, iar șomajul în rândul acestora este de 15,4%.

Analizândacest aspect din perspectivă economicăși sociologică, observăm că segmentul tinerilor reprezintă unul dintre grupurile de vârstă cele mai vulnerabile care sunt predispuse la șomaj atât pe termen mediu,cât și pe termen lung, aceștia se confruntă deseori cu forme diferite de discriminare pe piața muncii, cu toate că facilitarea accesului pe piața muncii a devenit una dintre prioritățile sociale și economice la nivelul Uniunii Europene. Angajabilitatea tinerilor este diferită în funcție decontexte economice, de pregătirea acestora, de specificul regiunilor, de politicile de încurajare a angajatorilor. În acest sens, regăsim următoarele situații și dificultăți în această perioadă:

  1. Angajabilitatea în perioada de tranziție de la școalăcătre piața muncii;

În această etapă regăsim tineri eleviși absolvenți,cu vârste de18-20 de ani, care au finalizat studiile liceale sau profesionale. Recunoaștem faptul că valoarea adăugată prin stagiile de ucenicie sau prin specificulînvățământului dual a influențat gradul de angajabilitate a acestora.Totuși,creșterea ponderiiînvățământului dual în România este dificilă, un traseu educațional puțin accesat de elevi (din 113.480 de elevi în admiterea la învățământul liceal de stat 2020, doar25.257 de elevi au selectat opțiunea pentru învățământul dual), în consecință procentul de inserție imediată pe piața muncii după finalizarea școlii profesionale sau a liceului este destul de scăzut. Argumentul angajatorilor este reprezentat de lipsa de experiență, aspectevident necesar, util în perioadă de criză. Efortul și motivația angajatorilor de a investi timp și efort în formarea unor tineri fără experiență în perioadă pandemică sunt multdiminuate.

  • Angajabilitatea după perioada de finalizare a studiilor universitare;

Estede remarcat faptul căprogramele de internship reprezintă o soluție clară și o modalitate eficientă în direcția integrării studenților pe piața muncii. Am susținut acest proiect în cadrul Parlamentului României și în Comisia de învățământ pe care am coordonat-o, dar efectele sale în perioadă pandemică sunt reduse. Să nu uităm că angajatorii apelează la restructurări în cadrul companiilor, la disponibilizări, iar posibilele angajări se fac, în general,cu personal calificat, care dispune dejade competențe și de o expertiză importantă.

  • Reangajarea tinerilor după o perioadă de muncă în alte domenii de activitate;

Regăsim și a treia situație, în care tinerii își caută un loc de muncă după ce au avut deja o anumită experiențăminimă, având diferite servicii,„part time”sau „full time”, dar pe o perioadă determinată, detalii care pot conta ca avantaj. O reangajare a acestora în context pandemic reprezintă un efort substanțial din ambele direcții: angajatul trebuie să aibă un grad destul de ridicat de adaptabilitate la o posibilă conversie profesională, la un salariu mai mic etc., iar angajatorul, pe fondul unei crize sanitare, sociale și economice, trebuie să își asume un anumit risc financiar pentru a menține acel loc de muncă pe termen mediu și lung.

 Indiferent de scenariu, pandemia COVID-19 a afectat piața muncii prin scăderea moderată a populației ocupate, mai ales în rândul tinerilor, generândcreșterea numărului de șomeri și, implicit,a ratei șomajului.

Consiliul Uniunii Europene a oferitun sprijin financiar în valoare de 87,4 miliarde EUR pentru 16 state membre vulnerabile în fața acestei pandemii, sub forma unor împrumuturi din partea Uniunii Europene în cadrul programuluiSURE (Support to mitigate Unemployment Risks in an Emergency) – un instrument temporar utilizat pentru atenuarea riscurilor de șomaj pe durata crizei generate de COVID-19. Sprijinul financiar pentru România este de 4,1 miliarde EUR. Modalitatea de investire a acestor resurse financiare în domeniile grav afectate este exclusiv în competența guvernanților.Avem nevoie de o abordare pro-TINERI și de instrumente guvernamentale eficiente pentru valorificarea întregului potențial ca resursăumană pentru economia națională și se impune dezvoltarea programelor privind inserția pe piața muncii și a corelării curriculei din învățământ, indiferent de nivel, cu cerințele angajatorilor.

Am evocat aceste realități, analize și argumentereferitoare la anumite evoluții riscante pe piața muncii tocmai pentru a semnalatendințe, fenomene, efecte ale crizelor felurite pe care la parcurgem șipentru carenoua guvernare politică trebuie să contureze măsuri și soluții consistente. Din perspectivă politicăși social-economică, ne aflăm acum în fața unuimoment important pentru configurareaprogramului de guvernare vizând perioada 2021-2024, dar și a obiectivelor și strategiilor concrete pentru anul 2021. Mă aștept ca noul guvern să prioritizeze politicile de tineret, să ilustreze deschideri și receptivitate pentru acest segment de vârstă al tinerilor,ținând cont de importanța lor, de nevoia de inserție, de pregătire practică, de experiențe concrete pentru a deveni profesioniștii autentici ai viitorului.