Camelia Gavrilă: Drepturile omului – de la principii, la realitățile sociale

Camelia_Gavrila

Emisiune electorală

Drepturile omului – de la principii la realităţile sociale
Drepturile omului implică şi datoriile lui. (Tudor Arghezi)

Contextul politic deschis de Revoluţia din 1989 a readus energia şi entuziasmul de a susţine şi promova valori şi principii, idealuri ale unei societăţi democratice, aspiraţii şi implicări civice ale cetăţenilor, sub cupola libertăţii, ca filosofie generală, dar şi ca demers de respectare a drepturilor şi libertăţilor omului, în virtutea valorilor democraţiei.

Evoluţia socială avea să demonstreze în următorii ani, după 1989, că democraţia nu a însemnat, într-o primă etapă, un concept asumat şi integrat consecvent în noul peisaj social şi politic, în sensul preocupării pentru opinia cetăţenilor, pentru realizarea de instituţii moderne, solide şi credibile, pentru proiecte şi politici orientate spre binele public.Astăzi, după 30 de ani de la ieşirea din marasmul unei societăţi totalitare, ne întrebăm încă dacă drepturile omului sunt respectate deplin, dacă sunt susţinute la fel de responsabil ca în orice stat democratic…Este firesc să analizăm lucid măsura în care statul român, prin politicile promovate, îşi asumă şi integrează, la toate palierele, valori universale precum: respectarea demnităţii umane, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept etc.Pe data de 10 decembrie, la nivel mondial, este marcată Ziua Internaţională a Drepturilor Omului. În 1948, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, text fundamental, redactat în peste 500 de limbi, în prezent fiind cel mai tradus document din lume. De aceea, reflecţiile noastre sunt necesare astăzi, după cum un barometru obiectiv al respectării acestor drepturi trebuie să existe continuu, tocmai pentru a nu repeta greşelile şi experienţele trecutului…Protecţia drepturilor fundamentale afectează orizontal societatea în întregul ei, având un impact substanţial asupra tuturor domeniilor de activitate ale unei ţări, dar efectele şi implicaţiile acestei teme de actualitate se resimt şi în profunzimea relaţiilor interumane şi interinstituţionale, fiind fundamentul democraţiei, modalitate de edificare treptată de mentalităţi, obişnuinţe, cutume fireşti într-o societate democratică de secol XXI. Aceste aspecte care vizează drepturile fundamentale ale fiinţei se evidenţiază prin suportul legislativ, prin activitatea administraţiilor locale sau naţionale, prin modul de funcţionare a organismelor statului, prin atitudini, comportamente, prin relaţii publice şi comunicare.

Imaginea generală a modului în care se respectă drepturile omului este puternic afectată de anumite limitări grave ale unor drepturi în contextul pandemic. Constatăm astfel că situaţiile de criză reprezintă un test important pentru continuitatea mecanismelor democratice, inclusiv pe această temă a drepturilor omului şi respectarea valorilor democratice. Pandemia COVID-19 în curs de desfăşurare şi consecinţele sale socio-economice au un impact negativ asupra mediului democratic şi asupra formelor de respectare a drepturilor omului, a democraţiei şi statului de drept. Astfel am asistat la restricţii, interdicţii, la adâncirea inegalităţilor preexistente, fie că vorbim de educaţie, sănătate, dreptul la muncă, programe sociale pentru categorii vulnerabile, libertăţi de circulaţie, de expresie, de viaţă privată, de opţiuni confesionale şi spirituale cu toate ritualurile şi ceremoniile consacrate care conturează matricea culturală şi spirituală a unei naţiuni.În plan naţional, remarcăm probleme semnificative legate de respectarea drepturilor omului în situaţii precum: politicile de gen, accesul egal la educaţie de calitate, violenţa excesivă a autorităţilor statului, a poliţiei române în raport cu persoanele de etnie romă, modul în care sunt analizate vulnerabilităţile, cazuri efective de corupţie la nivelul administraţiei locale şi centrale, în relaţia cetăţean – autoritate, tolerarea inacceptabilă a violenţei împotriva femeilor de către entităţile responsabile de aplicare a legii, abuzul împotriva persoanelor cu dizabilităţi regăsite încă în anumite instituţii.

În documentul intitulat „Raportul privind situaţia respectării drepturilor omului în România în anul 2019” se remarcă următoarele aspecte importante:Condiţiile din penitenciare au rămas în continuare dure, spaţiile fiind arhipline, aflate sub standardele internaţionale;Deşi Constituţia prevede dreptul la libertate de exprimare, inclusiv a presei, observăm că guvernul a respectat parţial acest drept;Constituţia României asigură libertatea de întrunire paşnică, dar unele situaţii şi măsuri sociale ne-au demonstrat că guvernul a respectat doar parţial acest drept;Chiar dacă parlamentul a ridicat deseori imunitatea pentru începerea urmăririi penale în cazuri extrem de cunoscute, chiar dacă societatea a devenit mult mai severă faţă de aceste infracţiuni, practicile din sfera corupţiei au rămas încă suficient de răspândite, sub diferite forme;Numărul ridicat al cazurilor de violenţă împotriva femeilor, cu precădere abuzarea soţiei în cadrul familiei, arată că există o problemă gravă pe care societatea sau guvernele succesive nu au reuşit să le abordeze eficient;Abuzarea minorilor din punct de vedere emoţional, fizic sau psihologic continuă să fie o problemă gravă şi fără strategii concrete de soluţionare;Discriminarea persoanelor cu dizabilităţi a fost şi este, în continuare, o problemă gravă, nu avem cultura respectului pentru diferenţă, deşi în lege sunt prevăzute măsuri, facilităţi, asigurarea accesului pentru persoanele cu dizabilităţi în instituţiile publice, dar şi în transportul public;Discriminarea persoanelor de etnie romă continuă să fie o problemă alarmantă;Deşi legea interzice toate formele de muncă forţată sau obligatorie, au existat informaţii conform cărora o serie de practici au avut loc în continuare, în unele cazuri implicând romi, persoane cu dizabilităţi sau copii, inclusiv tema gravă a traficului de persoane.Investiţiile majore şi consecvente în această zonă ce vizează drepturile omului, în democraţie şi statul de drept sunt demersuri esenţiale pentru realizarea unei societăţi mai echitabile, reziliente şi, în mod deosebit, incluzive. Imaginea reală a societăţii româneşti, privind respectarea drepturilor fundamentale ale omului, are destule carenţe grave în unele domenii, acolo unde intervenţia statului ar fi fost posibilă şi fundamentală.

Acest aspect se poate rezolva doar prin politici publice corecte, printr-o finanţare adecvată, iar, în acest fel, anumite stereotipuri, indiferenţe, comportamente sociale deviante vor fi eliminate treptat.Parcursul european al României postmoderne este definit direct proporţional prin gradul de respectare a drepturilor omului. Imaginea sumbră a istoriei comuniste, a regimului autoritar parcurs trebuie să fie o motivaţie constantă pentru decidenţi pentru implementarea de proiecte sociale, legislative relevante. Cei 30 de ani post-revoluţionari au reprezentat un cumul de etape importante în consolidarea democraţiei şi a respectării drepturilor omului în România, dar datele statistice arată faptul că încă nu este suficient, mai avem etape de parcurs. În final, trebuie să rămână ca temă de reflecţie vocaţia socială de a respecta aceste principii şi valori esenţiale, pentru decidenţi, pentru clasa politică, pentru cetăţeni, în general, deoarece, metaforic sau concret, putem spune că orice aspect, orice acţiune sau reflex social, „orice lege care încalcă drepturile omului este, în esenţă, nedreaptă şi tiranică.” (Maximilien Robespierre)