Camelia Gavrila: “Cultură, sensibilitate şi diversitate culturală!”

Sharing is caring!

Data de 21 mai a fost desemnată drept Ziua mondială pentru diversitate culturală, dialog şi dezvoltare, o sărbătoare importantă pentru comunitatea europeană, care promovează diversitatea culturală, completată de respectarea ideii de diversitate, bogaţie şi expresie culturală multiplă, încurajând dialogul intercultural, coexistenţa comunităţilor minoritare în armonie, în pace, cu înţelegere şi respect reciproc.

În 2001, prin adoptarea Declaraţiei universale privind diversitatea culturală, articolul 1 precizează: „Ca sursă de schimburi, inovaţie şi creativitate, diversitatea culturală este necesară umanităţii aşa cum biodiversitatea este pentru natură. În acest sens, patrimoniul comun al umanităţii trebuie să fie recunoscut şi afirmat pentru generaţiile prezente şi viitoare”.

Coeziunea socială, valoare importantă respectată de Uniunea Europeană, se va putea realiza doar prin schimbul de idei, opinii , prin dialogul constant între comunităţi, între popoare, prin respectul reciproc pentru identitatea culturală a fiecăruia. Săptămâna aceasta, celebrarea valorilor culturale a început cu ziua de 18 mai, cunoscută încă din 1977 drept Ziua internaţională a muzeelor, context de a reitera importanţa acestor instituţii pentru valorificarea potenţialului cultural românesc.

Nu întâmplător tema anului este „Muzee pentru Egalitate: Diversitate şi Incluziune”, ca posibilitate de a crea experienţe pentru oameni diferiţi, din întreaga lume, din categorii sociale diverse. Dincolo de valenţele importante ale celor două zile culturale sărbătorite în perioada aceasta, mă surprinde şi îngrijorează pasivitatea şi activitatea sumară a Ministerului Culturii. Este firesc să analizăm evoluţiile şi strategiile domeniilor de viaţă socială, economică sau culturală din perspectivă parlamentară, de aceea semnalez ezitări, dificultăţi sau derapaje ale guvernării.

Dacă săptămâna trecută vorbeam despre inabilitatea unui ministru ce deţine un portofoliu extrem de important pentru dezvoltarea României – agricultura, de această dată constatările se referă la un domeniu cu valoare identitară profundă. Și aici observăm absenţa „nemotivată” din spaţiul public, de pe „ordinea de zi” a proiectelor importante ale Ministerului Culturii, condus, se pare, cu mare dificultate şi lipsă de soluţii creative.

Săptămâna aceasta ar fi trebuit să reunească o paletă largă de activităţi , dezbateri, concursuri, webinarii, vernisaje virtuale, ar fi trebuit ca Ministerul Culturii să devină un centru de iradiere a ideilor, a proiectelor, un punct de întâlnire a diferitelor perspective oferite de comunităţile muzeale, o reuniune a ideilor şi a evenimentelor pentru sprijinirea dialogului cultural, în general.

Am fi dorit să vedem un minister preocupat de promovarea unor instrumente pentru diversificarea şi valorizarea modalităţilor de educaţie culturală pentru tineri sau adulţi, în format virtual, de proiecte care să includă promovarea culturii minorităţilor naţionale sau a valorilor europene.Din păcate, în stilul cunoscut deja, la nivelul echipei liberale de guvernare, absenţa este cuvântul de ordine şi de această dată.

Discursurile sunt fără idei relevante şi trimitere la fapte concrete, declaraţiile de tipul unei recente postări a ministrului Culturii anunţă sumar „continuarea seriei dezbaterilor…”.

Se pare că mass-media şi-a făcut datoria mai bine, publicaţiile importante oferă cetăţenilor informaţii culturale interesante, atât din ţară, cât şi de peste hotare, mass-media a scris despre marile muzee ale lumii ce pot fi vizitate online, presa detaliază şi explică românilor semnificaţiile evenimentelor culturale mai bine decât decidenţii din cultură, iar editurile au vândut cărţi, în perioada pandemiei, în sistem online, cu mult peste aşteptări, deşi România se afla încă în 2019 pe ultimul loc în Europa la consumul de carte.

Din fericire românii au arătat în această perioadă că dorinţa de lectură, de artă, setea de frumos şi interesul pentru cultură nu au disparut odată cu distanţarea socială, în schimb demersurile ministeriale nu oferă nici programe, nici evenimente, nici campanii adecvate perioadei pe care o traversăm.

Ca profesor şi filolog, sunt atentă la evoluţiile culturale şi la agenda din domeniul Ministerului Culturii de mai mult timp şi constat din nou că nu se vine în întâmpinarea cetăţenilor cu propuneri şi măsuri inspirate. Vă atrag atenţia, domnule ministru, că nu o sărbătoare din calendar trebuie să ne motiveze pentru a organiza eventuale dezbateri pentru un cerc restrâns de cunoscători, ci trebuie să vedem responsabilitate şi implicare constantă, organizarea unor evenimente şi pentru publicul larg, apropiat de cultură sau care poate fi inspirat de modele culturale.

Sigur, se poate discuta despre o „prioritizare” şi ierarhizare a portofoliilor importante şi sprijinite financiar în această perioadă de grea încercare pentru România, dar fiecare ministru trebuie să îşi promoveze domeniul şi să fie eficient în implementarea unor politici specifice, adaptate contextului actual, proiecte inedite, de succes.În această perioadă, marile muzee ale lumii şi instituţiile culturale propun tururi virtuale, iar accesul este gratuit de cele mai multe ori la cultură, în spaţiul online, mai ales prin activităţi educative pentru tineri, elevi şi studenţi.

Ne întrebăm retoric dacă există şi propuneri, iniţiative ale ministrului Culturii. Vorbim totuşi de un portofoliu important, cu un buget rezonabil pentru anul calendaristic 2020, buget ce trebuia reorientat în noile condiţii sociale spre alte tipuri de activităţi şi campanii, adaptabile la mediul virtual. Să nu uităm nici de necesitatea unui plan de acţiune concret pentru sprijinirea specialiştilor şi a instituţiilor ce desfăşoară activităţi în domeniul evenimentelor culturale, al spectacolelor.

La momentul audierii în Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, în luna februarie, ministrul Bogdan Gheorghiu afirma: „În primul rând, cultura reprezintă o prioritate şi un obiectiv naţional de securitate pe care mi l-am asumat”.

Afirmaţia sa nu s-a concretizat încă prin niciun proiect notabil.În calitate de vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport mă îngrijorează ceea ce se petrece în societatea românească şi nu pot să nu remarc lipsa unor programe eficiente de educaţie culturală pentru tineri, observ o devalorizare simbolică a acestui segment de educaţie şi o implicare precară a instituţiilor statului, a celor două ministere de resort – Educaţia şi Cultura.

Contextul pandemic nu a reprezentat doar o izolare fizică, ci şi o izolare culturală, care a însemnat o ruptură bruscă şi neaşteptată între studenţi, elevi şi experienţe culturale semnificative:

– Nu există programe dedicate, la interferenţa între educaţie şi cultură;

-Digitalizarea domeniului cultural este lentă şi multe dintre tururile virtuale (dacă există) nu sunt accesibile de pe telefon;

-Lipsa unor aplicaţii complexe, în care să fie cuprinse toate instituţiile culturale din România şi accesul online, gratuit, la informaţii de interes;

– Suspendarea programului cu publicul la bibliotecile clasice trebuie substituită prin dezvoltarea şi promovarea Bibliotecii Digitale Naţionale;

– Lipsa unor campanii de cunoaştere şi explorare a specificului cultural românesc, a elementelor relevante de patrimoniu material sau spiritual, ţinând cont de prezenţa tinerilor, în această perioadă, în mediul online;

– Sinteze, deschideri, prezentări ale valorilor spirituale, culturale ale minorităţilor din spaţiul românesc.

Când vorbim despre cultură, vorbim despre educaţie, despre cunoaştere, lectură, artă şi sensibilitate, disocierea celor doi termeni fiind imposibilă. Cu siguranţă, la un nivel simbolic, prin cultură, „cel care înţelege să citească deţine cheia faptelor mari, a posibilităţilor nevisate” ( Aldous Huxley).

Aceste sărbători sugestive au rolul de a trezi inerţii, idei şi conştiinţe. Avem datoria de a onora moştenirea culturală a poporului nostru, de a transmite generaţiilor ce vin cunoştinţe, informaţii, dar şi valori, norme, aspecte istorice, mitice şi religioase, semnificaţii lingvistice şi artistice, definind matricea culturii noastre, dar trebuie să avem şi respectul, deschiderea, receptivitate faţă de alte culturi.

Dialogul, cunoaşterea, valorile culturale ne îmbogăţesc şi ne învaţă cum să trăim şi să simţim la noi, în spaţiul românesc, dar şi alături de ceilalţi, în lumea cea mare.

shares