Aurel Voicu, cel mai vârstnic student din România. Cum este să mergi la școală la 88 de ani pentru un vis: cursuri online, navetă și povestea unei restanțe
La cei peste 88 de ani ai săi, Aurel Voicu este student în anul doi (la masterat) al Universității ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia în domeniul istoriei, la specialitatea Cercetarea, Conservarea și Valorificarea Patrimoniului Istoric. I s-a spus de către rector că este cel mai în vârstă student din România.
A fost copil de trupă în război și a muncit încă de mic pe șantiere. Ulterior a ajuns la Cugir, unde a lucrat mulți ani în Uzina Mecanică de la Cugir. Acolo a urcat toate etapele profesionale (strungar, șef de echipă, maistru și mecanic șef), iar după Revoluție a fost o perioadă primar al orașului, din partea PDL.
A rămas însă activ în viața publică a orașului și după ce a pierdut alegerile. A încercat să înființeze un muzeu local și a creat o asociație pentru protecția monumentelor istorice.
Pe parcusul anilor în care s-a implicat în aceste activități (expoziții, campanii publice de strângere de semnături, donații de documente și artefacte), și-a dat seama că îi lipsește expertiza formală de muzeograf și istoric și s-a decis să meargă la școală din nou.
Un lucru deloc ușor la 88 de ani, într-o altă realitate, în care tehnologia poate fi un obstacol.
Aurel Voicu a absolvit TCM în 1968, o facultate grea la momentul respectiv. Mai grele i se par însă studiile pe care le face acum, în primul rând pentru că multe sunt online.
Metodic și inginerește, cum îi place să spună, a învățat să se conecteze pas cu pas, urmând indicațiile unui fost coleg de la primărie și ajutat uneori de șefa de grupă de la facultate, Alexandra, ”o fată isteață” cum îi spune el.
”Este mult mai greu acum din cauza felului de comunicare. Teribil! (…) Există o fată isteață, Alexandra, care e șef de grupă, care îmi dă telefon, pornesc calculatorul, îmi trimite invitație și intru în dialog cu profesorul.
La calculator mă ajută un coleg de la primărie, suntem în bune relații și îmi spune… butonează… m-a învățat, mi-a dat un ghid, punctul 1, apăsarea întâia, a doua și așa mai departe și mai ales semnele care sunt în engleză dar trebuiesc învățate și respectate” spune Aurel Voicu.
Până la universitate face 45 de minute de la Cugir, cu autobuzul. În Alba Iulia ia un alt autobuz, dar nu întârzie niciodată.
Ca orice student, a avut și o restanță, despre care vorbește cu umor, dar pe care a luat-o în serios. La un moment dat nu a înțeles ce trebuie să facă la una dintre materii. S-a dus fără lucrare pentru că a crezut că trebuia doar să spună la ce lucrează.
Așa a ajuns restanțier.
”Restanța… tema a fost arme de luptă corp la corp sau arme albe, cum se făceau înainte de epoca feudală” spune Aurel Voicu.
Pentru că restanța a fost pentru el o nouă provocare, s-a ocupat de ea tot inginerește. S-a dus la uzina mecanică pentru a produce o armă arhaică pe care să o prezinte profesorului. A proiectat-o acasă cu echerul, liniarul și compasul dar când a ajuns la fabrică i s-a spus că nu se mai lucrează ca pe vremea lui.
”Nu se poate face dumneata ești depășit, nu știi că acuma nu se mai lucrează cu foalele, cu ciocanul, cu nicovala… totul e matrițerie” a fost răspunsul primit.
”Restanța… tema a fost arme de luptă corp la corp sau arme albe, cum se făceau înainte de epoca feudală” spune Aurel Voicu.
Pentru că restanța a fost pentru el o nouă provocare, s-a ocupat de ea tot inginerește. S-a dus la uzina mecanică pentru a produce o armă arhaică pe care să o prezinte profesorului. A proiectat-o acasă cu echerul, liniarul și compasul dar când a ajuns la fabrică i s-a spus că nu se mai lucrează ca pe vremea lui.
”Nu se poate face dumneata ești depășit, nu știi că acuma nu se mai lucrează cu foalele, cu ciocanul, cu nicovala… totul e matrițerie” a fost răspunsul primit.
About The Author
