Astăzi se împlinesc 73 de ani de la trecerea la Domnul a studentului Corneliu Niță, prima victimă a odiosului Experiment Pitești

Astăzi se împlinesc 73 de ani de la trecerea la Domnul a studentului Corneliu Niță, prima victimă a odiosului Experiment Pitești și unul dintre cele mai cunoscute personaje care au trecut prin sistemul concentraționar românesc din perioada comunistă.

Născut la Bacău în data de 31 mai 1927, din părinții Simbian (CFR-ist) și Sabina (casnică), Corneliu urmează cursurile uneia dintre cele mai prestigioase instituții școlare din Bacău, Liceul „Ferdinand I”, după care se înscrie la Politehnica din Iași. La liceul „Ferdinand I” din Bacău intră în contact cu tinerii anticomuniști din acest liceu, unii dintre ei devenindu-i camarazi în cadrul rezistenței armate.

Între anii 1945-1948, el a fost membru al grupului de partizani băcăuani condus de studenții Petru Baciu și Gheorghe Ungurașu, contribuind activ la construirea celor trei depozite de armament de pe muntele Uturea Mare (Solonț), precum și la constituirea buncărului prevăzut pentru studenții din Iași care ar fi urmat să se adune acolo în cazul începerii conflictului militar între Est și Vest. În timpul arestărilor masive din noaptea de 14 spre 15 mai a anului 1948, Corneliu Niță a scăpat de arestări, motiv pentru care a fost judecat în contumacie de către Tribunalul Militar Iași și condamnat la 7 ani de închisoare corecțională.

Cu toate acestea, Corneliu Niță a fost totuși arestat în toamna anului 1949, torturat crunt la Securitatea din Bacău de către Avram Mahalu și frații Grunberg fiindu-i spart un timpan. După ancheta de o duritate inimaginabilă ce a avut loc în sediul Securității din Bacău, el a fost trimis la Pitești, ,,închisoarea studenților”, unde a intrat în focul cumplit al reeducării. În timpul nopţii de 26 februarie, în jurul orei 01:00, Niţă a murit în urma bătăilor şi torturilor care, după unii martori, ar fi durat nu mai puțin de două ore. Conform informațiilor oferite de cei prezenți la acest supliciu, el a fost bătut cel mai mult şi mai groaznic din toată camera, la ordinul referentului politic al închisorii, Ioan Marina. Toţi deţinuţii din grupul lui Ţurcanu l-au bătut „în manej“, apoi Ţurcanu, Coriolan Gherman şi Victor Predescu l-au torturat metodic. Ţinut suspendat, la orizontală, dezbrăcat, a fost lovit cu bâtele peste tot corpul. La porunca aceluiași Țurcanu, Cornel Niță va fi ucis prin răstignirea administrată de Vasile Puşcaşu, în cursul căreia i-au fost rupte mânile, a fost aruncat pe ciment și lovit cu un sadism fără margini. Niță a început să delireze, să vorbească fără noimă, murind în urma unei hemoragii interne cauzată de lungul supliciu la care a fost supus. Ţurcanu aflase de la alţi deţinuţi trecuţi prin procesul demascării că Niță ascundea informaţii cu privire la executarea unui soldat sovietic în toamna anului 1944 la Bacău, crimă de care Corneliu era cu totul străin, un al deținut (Dumitru Climescu) fiind, de fapt, autorul crimei.

„Spre noapte se pornise o viforniţă ce scutura geamurile ritmic. Parcă şi natura se revoltase împotriva asasinilor care îi dăduseră lui Cornel Niţă cununa martiriului, acolo sus, alături de primul mare mucenic similar al creştinătăţii, Arhidiaconul şi tânărul Ştefan Mărturisitorul.” – Radu Ciuceanu