Arta încondeierii oualelor, tradiția care datează de sute de ani

Incondeierea oualelor de Paste este o traditie veche pentru poporul roman. Chiar daca astazi aceasta indeletnicire mai este pastrata doar in anumite zone ale tarii, ea poarta memoria unui popor intreg. Liniile, punctele si culorile de pe oua au o insemnatate aparte.

Folosind mijloace rudimentare, femeile transformau ouale de Paste in adevarate obiecte de arta traditionala. Ouale incondeiate simbolizeaza sosirea primaverii si renasterea naturii. In traditia populara romaneasca, ouale de Paste sunt considerate un simbol al regenerarii si al purificarii, ce protejaza animalele din gospodarie.

Ovidiu Focsa, Muzeograf: “O forma arhaica, pastrata pana in vremurile noastre, acest obicei al incodeiatului ouaelelor de Pasti. Oul capata o alta semnificatie in aceasta perioada. Este o efigie a sarbatorii, este circumscrisa sarbatorilor pascale si faptul ca el a fost revalorizat iar motivele vechi, unele foarte vechi, au la orgini motive solare sau cele care apartineau cultului pastorilor sau al agricultorilor au fost redimensionate ca si elemente crestine. O parte dintre ele au facut posibila supravietuirea pana in vremurile de astazi acest obicei. Oul rosu, oul incondeiat cu modele, asa cum este cunoscut in Bucovina reprezinta un simbol, o efigie a sarbatorilor pascale. Si culoarea rosie simbolizeaza sangele, in stransa legatura cu patimile si supliciul pe cruce a Mantuitorului Hristos reprezinta ceea ce defineste orice familie in zilele de Pasti“.

Daca ar fi sa ne reintoarcem in timp, arta incondeierii oualelor o regasim doar in anumite popoare.

“Originile sale sunt foarte vechi. Este un simbol specific zonei nostre dar si slavilor nordici, ma refer la ucraineni, rusi dar si la bulgari, slavii sudici, pastrat in zilele noastre ici colo si care ne mai duc cu gandul la ceea ce simboliza odata. El facea parte si din magia darului. Din obiceiul de a darui. Sa nu uitam ca cele mai vechi oua aveu motive pe care le-am putea incadra intr-un cod incifrat, intr-un cod al scrierii, de limbaj. Nu intamplator, cele mai vechi motive sunt cele magice, sunt cele legate de cea mai veche ocupatie a omului respectiv, de pastorit, de aceea avem coarnele berbecului, avem tapoiul sau avem elemente care duc cu gandul tot catre aceasta ocupatie. Apoi, avem acele unelte agricole, dar aveamsi elemente care aveau darul de a meni rodnicia“, a completat Ovidiu Focsa.

Aparent niste linii si puncte simple, ele au o simbolistica arhaica, despre ceea ce suntem noi ca popor, cu tot cu credinte si traditii.

“Crucea este un simbol solar, neolitic, pe care il regasim in religiile si culturile popoarelor antice si de dupa pentru ca Soarele este cel care guverneaza viata pe pamant. Exista si acest mit al faptului ca Universul s-a nascut dintr-un ou si ca din partea sa inferioara s-a facut pamantul, din cea superioara cerul iar din galbenus s-a facut soarele. Odata cu rastignirea si moartea Mantuitorului Hristos, crucea capata o alta importanta pentru crestini. Este crucea jertfa, crucea Altar pana la urma. De aceea are foarte multe forme de reprezentare dar crucea crestina este un simbol care astazi pictat pe ouale care erau duse si sfintite la biserica, in noaptea de Pasti, puse in pascarita, acel cos special pregatit. Acolo era un fel de spor al casei pe care gospodarul ca o fala il duce si il prezinta in fata comunitatii in legatura cu cromatica dar mai ales cu materialele folosite. Aceasta tehnica care presupune indemanare inseamna a picta pe o suprafata cum este cea a oului cu ajutorul unui instrument rudimentar, numit chisita, cu ceara curata, ceara fluida, fierbinte, o ceara galbena“, a mai spus muzeograful.

O parte din motive au fost transferate de pe vesmintele populare traditionale romanesti care se purtau atunci.

Ovidiu Focsa, Muzeograf: “Oul inseamna viata. Nu intamplator este legat de acest moment de venirea primaverii, de renasterea naturii si faptul ca el este oferit, el este consumat si mancat de catre toti cei din familie dar si in cadrul comunitar nu reprezenta altceva decat unitatea familiei si a comunitatii. Oul s-a transformat in obiect de arta populara, mai putin mai are legatura cu ceea ce simboliza odinioara. De aceea pe suprafata lui vom vedea foarte multe elemente care ne duc cu gandul la cusaturi, la broderiile care apar pe camasile fetelor tinere, pe braie, pe stergare, pe tot ceea ce inseamna elemente de port popular. Cromatic, se spune ca traditional pentru zona noastra predomina rosu si negru dar asa cum verdele, galbenul, portocaliul apar pe ouale hutanesti facute de aceasta minoritate de ucraineni stabilita in cateva sate din nordul Moldovei: Paltinul, Vatra Moldovitei, zone care inca mai practica acest obicei, Radauti, Brodina, Vicovul de Sus, Horodnic si pana la Ciocanesti pentru ca astea sunt zonele puternice in care obiceiul mai este intalnit si astazi“.

Ouale se incondeiau in Joia Mare si aceasta activitate reprezenta o jertfa dinpartea femeilor.

“Cele lucrate in mai multe bai succesive de culoare, care sunt foarte migaloase, care necesita multa atentie, batranele le numesc oua muncite sau necajite. Mi s-a parut foarte frumoasa sintagma. Pana la urma este o asumare. Ele se fac in Saptamana Mare, mai cu seama in Joia Mare, iata o jertfa, pana la urma, pe care fiecare isi asuma o parte minuscula as putea spune din patimile Mantuitorului Hristos“, ne-a mai precizat specialistul.

Astazi, aceasta activitate o mai regasim doar in cadrul unor ateliere.