Analiza TeleM. Romania functioneaza dupa o organizare administrativa veche de 54 ani. Cat isi mai permite statul 1,25 milioane de bugetari?

saracie

Potrivit datelor oficiale, Romania are 103 municipii, 320 orase si 2859 comune, raportate la o populatie in continua scadere. Vorbim despre un aparat birocratic imens format, la sfarsitul lunii septembrie din 1,25 milioane de bugetari. Doar in administratia publica centrala lucreaza 793.000 persoane iar in administratia publica locala de 462.000 persoane.

In Romania sunt localitati care au pierdut in ultimii 30 ani aproape 80 la suta din populatie. Primele 100 localitati dintr-un top intocmit de INS au pierdut impreuna echivalentul populatiei unui judet, aproximativ 300.000 persoane. Potrivit Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, 8 milioane de romani locuiesc în strainătate, in timp ce alti experti in migratie sustin ca 3,5 – 5 milioane de români traiesc în alte state. Salariile mici din comunele României, lipsa locurilor de munca, au produs o migraţie masiva a populatiei. Pe acest fond, populatia din mediul rural este tot mai imbatranita iar Romania are in acest moment localitati sub 100 locuitori.

Romania continua sa fie organizata ca in anul 1968 dar comunele ajung sa reprezinte tot mai putini oameni. Si totusi, fiecare comuna din Romania plateste salariile la primari, viceprimari, secretare, functionari, consilieri etc. Aceste cheltuieli nu mai au nici o sustinere logica in contextul actual.

Seful Institutului Național de Statistică, Tudorel Andrei, spunea in luna august ca România ar mai fi locuită, de circa 18 milioane de oameni. Sporul natural este in declin continuu, deci mor mai mulți romani decat se nasc și asta în fiecare an.

Potrivit prognozelor in urmatorii 28 ani, populația va scădea pana la 15,5 milioane de locuitori. Declinul demografic trebuie sa implice reorganizarea administrativa a tarii, adica mai putini alesi locali, functionari, inclusiv parlamentari.

„Trecerea de la sistemul economic centralizat la cel bazat pe libera concurenţă, a creat premisele reorientării şi redimensionării fluxurilor dintre aşezările umane, fapt ce s-a repercutat şi la nivelul relaţiilor dintre acestea. În aceste condiţii, menţinerea unui decupaj administrativ realizat pe baza situaţiei economico-sociale din 1968 ar fi neviabilă, fiind necesară corectarea sa în raport de evoluţiile actuale. Organizarea administrativ-teritorială actuală se caracterizează printr-o mare fragmentare atât la nivel departamental, cât şi la nivel comunal, tendinţa fiind de accentuare a acesteia prin revenirea la unele structuri administrative interbelice în dezacord cu tendinţa generală manifestată la nivel european, de constituire a unor unităţi administrative puternice, de nivel regional, capabile de a fi investite cu o veritabilă autonomie locală”, sustine dr. Radu Sageata, intr-o analiza a structurilor administrativ teritoriale.

Cum Romania se imprumuta in fiecare luna la dobanzi astronomice pentru achitarea pensiilor si salariilor bugetarilor, ne intrebam pana cand se risipesc resursele publice?  

În 2018, din totalul de 320 de municipii și orașe:
• 118 de orașe aveau sub 10.000 de locuitori;
• 25 de municipii și 28 de orașe numărau între 10.000 și 40.000 de locuitori;
• 30 de municipii și două orașe numărau între 40.000 și 100.000 de locuitori;
• 14 municipii numărau între 100.000 și 200.000 de locuitori;
• 11 municipii numărau peste 200.000 de locuitori.
Astfel, se constată că 25 de municipii nu îndeplinesc pragul minim de 40.000 de locuitori aferent statutului de municipiu, iar 118 orașe (peste o treime) nu îndeplinesc pragul minim de 10.000 de locuitori, unul dintre indicatori minimali pentru dobândirea statutului urban, conform Legii nr. 350/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național.

În ceea ce privește distribuția populației la nivelul mediului rural în 2018 situația este următoarea:
• 360 de comune cu populație sub 1.499 de locuitori;
• 1.163 de comune cu populație între 1.500-2.999 de locuitori;
• 855 de comune cu populație între 3.000-4.999 de locuitori;
• 439 de comune cu populație între 5.000-9.999 de locuitori;
• 44 de comune cu populație peste 10.000 de locuitori.

În județele din Moldova se evidențiază creșteri artificiale prin stabilirea unor persoane născute în Republica Moldova (doar cu acte, fără a fi neapărat prezente). Astfel de exemple sunt comunele Grajduri, Moșna, Mironeasa, Comarna, Răducăneni, Costuleni, Rediu, Popești, Miroslava și Scânteia din județul Iași, aproape de granița cu Republica Moldova.

Conform proiectului Reforma administrativ-teritorială, mai multă eficiență în administrația locală din România (2015), patru din cinci comune cu până la 1.500 de locuitori și două din trei comune cu 1.501-3.000 de locuitori au un nivel scăzut sau moderat de dezvoltare, încadrânduse în profilul unităților administrative cu probleme structurale multiple: populație îmbătrânită, dependența forței de muncă salariate de sectorul public, cvasi-inactivitate economică, lipsa unor servicii de bază și dependența bugetului local de transferurile de echilibrare de la bugetul de stat.

Analizând distribuția teritorială a acestor comune (360), se remarcă concentrarea lor în județele Hunedoara, Alba, Cluj, Sălaj, Arad, Caraș-Severin, Mehedinți, Dolj și Tulcea.

Atât analizele teritoriale interne, cât și analizele Băncii Mondiale și ale Comisiei Europene recomandă pentru următoarea perioadă de programare o abordare metropolitană pentru marile zone urbane funcționale, și o flexibilitate mai mare pentru municipalitățile mici în vederea cooperării bazate pe proiecte sau abordări metropolitane.

In plus, comasarea unor comune si revenirea unor orase la statutul de comune este solutia cea mai eficienta pentru a stopa risipirea bugetului public. După anul 2000, au fost declarate prin lege 57 de orașe noi în doar șapte ani, aceasta fiind o prioritate a guvernării 2000-2004. Stimularea urbanizării în zonele lipsite de orașe prin declararea de orașe sau municipii în vederea creșterii accesibilității populației la servicii s-a dovedit ineficientă: din cele 55 de orașe noi, doar 14 au fost declarate în zonele identificate, orașele noi neîndeplinind decât parțial indicatorii minimali care confereau statutul urban.

Prin urmare, a fost o abordare de formă, prin transformarea în orașe nefiind rezolvată problema identificată, și anume asigurarea accesului populației la serviciile de interes general.