Accidentul mortal din groapa ApaVital de pe Tudor Vladimirescu: şoferul a fost achitat după 9 ani

aGFzaD1iNTUyYTNhNGY0N2MxYmJhZmMxMjcyOWFiMDExNTNjYw==.thumb

Justitia s-a pronuntat în sfârsit în cazul unui accident petrecut cu 9 ani în urma. Accidentul, petrecut pe bulevardul Tudor Vladimirescu a provocat moartea unui muncitor al ApaVital si ranirea altuia. Soferul implicat a fost achitat vineri de judecatori: fapta exista, dar nu si vinovatia.

Accidentul s-a produs pe 17 octombrie 2013. ApaVital deschisese un santier pe bulevardul Tudor Vladimirescu, în carosabil fiind sapata o groapa semnalizata cu o banda albastra montata de jur-împrejur. Groapa a fost ocolita de un autoturism printr-un viraj brusc la stânga. Aflat în spate, la volanul unui Fiat, V.M. a acrosat un muncitor aflat în apropierea gropii, proiectându-l la o distanta de 17 metri. Apoi, automobilul a lovit un al doilea muncitor si s-a prabusit în groapa în care se aflau doi muncitori. Unul dintre ei a reusit sa se fereasca, aplecându-se sub nivelul conductei la care lucrau. Celalalt a fost prins însa între botul masinii si conducta. A fost practic strivit.

Cercetarile în acest caz s-au finalizat abia în urma cu doi ani, iar soferul a fost trimis în judecata pentru ca, aflat la volanul unui Fiat neînmatriculat, nu si-ar fi adaptat viteza la conditiile de drum si s-a prabusit cu masina într-o groapa în carosabil din cadrul santierului ApaVital, ucigând un muncitor si ranind un altul. Fiat-ul condus de V.M. avea o autorizatie provizorie eliberata de autoritatile italiene si care expirase cu o zi înainte. În privinta accidentului propriu-zis, anchetatorii au apreciat ca soferul nu fusese atent la drum si nu-si adaptase viteza la conditiile de trafic, ceea ce a dus la lovirea primului muncitor. Abia dupa acest moment, V.M. ar fi redevenit atent, observând vesta reflectorizanta purtata de muncitorul de pe marginea gropii, dar era prea târziu.

„Concluzia lipsei de atentie la traficul din directia de mers este sustinuta inclusiv de afirmatia inculpatului ca a observat brusc o vesta reflectorizanta în fata sa. În conditiile traficului pe timp de zi cu vizibilitate buna, o persoana cu vesta reflectorizanta poate fi observata de la distante de peste 300 metri. Asadar, dupa observarea vestei reflectorizante, cel mai probabil concomitent cu primul impact, pe care inculpatul nici nu l-a constientizat, acesta a actionat sistemul de frânare. În timp ce rula în frânare, inculpatul a lovit un panou de metal si pe persoana vatamata V.L. pe care a proiectat-o pe partea carosabila, apoi a intrat cu partea frontala a autoturismului în groapa”, au rezumat procurorii.

În analiza dosarului, magistratii Judecatoriei au vazut lucrurile cu totul altfel. Santierul ApaVital era semnalizat printr-o simpla banda albastra. Legal, punctul de lucru trebuie înconjurat cu o banda alb-rosie, vizibila de la distanta. Cu 50 de metri înaintea gropii ar fi trebuit asezat un carucior portsemnalizare, pentru devierea circulatiei. Nu existase, dupa cum lipsisera si balizele si ledurile de semnalizare. Soferul din fata Fiat-ului evitase la limita accidentul. Vazuse santierul cu doar 15 metri înaintea gropii, ceea ce îl determinase sa vireze brusc stânga. V.M. nu apucase sa efectueze aceeasi manevra. De altfel, nici anchetatorii nu îi reprosasera acestuia ceva concret. „Instanta constata ca nu se imputa inculpatului o anumita actiune sau o inactiune.

Alta ar fi fost situatia în cazul în care i s-ar fi imputat inculpatului o actiune proprie, din cauza careia nu ar fi fost atent la trafic, cum ar fi folosirea telefonului mobil pentru scrierea unui mesaj sau pentru citirea unui e-mail, spre exemplu, sau cautarea unui obiect în torpedou sau pe podeaua masinii. Instanta apreciaza ca nu îi este imputabila inculpatului reactia fireasca de a-si pierde concentrarea pentru un moment, daca autoturismul din fata sa a efectuat un viraj brusc, surprinzându-l pe inculpat, care nu se astepta la o astfel de manevra”, au apreciat judecatorii. În plus, lui V.M. i se reprosa ca nu îsi adaptase viteza la conditiile de trafic, dar anchetatorii nu precizasera care ar fi trebuit sa fie aceasta viteza. Ancheta stabilise ca viteza de impact în cazul primului ranit fusese de 43-53 km/h, aflata în limitele legale. „Desi procurorul a retinut încalcarea art. 48 din OUG 195/2002, în sensul ca inculpatul nu a adaptat viteza la conditiile de drum, nu a aratat în concret cum trebuia adaptata viteza, cu cât trebuia inculpatul sa circule si potrivit carei reguli”, au conchis magistratii.

Acestia au concluzionat ca V.M. nu putea fi învinovatit de lovirea primului muncitor. Acesta se afla pe carosabil, ca pieton, iar soferul nu-l putea vedea din cauza masinii din fata sa. Vesta reflectorizanta a celui de-al doilea muncitor ar fi putut fi vazuta de la 300 de metri, dar numai daca nu ar fi existat niciun obstacol. Or, vizibilitatea lui V.M. era obturata tocmai de masina din fata sa. Nici în privinta caderii Fiat-ului în groapa, anchetatorii nu precizasera ce conduita ar fi trebuit concret sa adopte soferul pentru a o evita. Judecatorii nu au constatat niciun indiciu de vinovatie propriu-zisa, decizând achitarea lui V.M. de acuzatiile de ucidere din culpa si vatamare corporala din culpa. În privinta conducerii unui vehicul neînmatriculat, magistratii au remarcat ca numerele provizorii expirasera cu doar o zi înaintea accidentului. Apoi, timp de 9 ani soferul nu avusese dreptul sa conduca, ceea ce ar reprezenta o pedeapsa suficienta. Judecatorii au renuntat sa aplice vreo pedeapsa pentru aceasta fapta. Sentinta nu este definitiva, ea putând fi atacata cu apel.