22 ani de la asasinarea liderului de sindicat Virgil Sahleanu

virgil sahleanu

Virgil Săhleanu este liderul sindical care a plătit cu viața încercând să salveze de la faliment fabrica în care lucra denunțând contractul de privatizare care o transformase dintr-o firmă profitabilă în una falimentară.

În 1998, TEPRO SA a fost privatizată de către stat, fiind cumpărată de către firma cehă Zelezarny Veseli. În ianuarie 1998, patronatul a hotărât concedierea a o mie de salariați.
În data de 19 februarie 1999 Virgil Săhleanu a fost ales președinte al Sindicatului Liber TEPRO Iași. Trei zile mai târziu, Sindicatul TEPRO Iași a declanșat un conflict de muncă acuzând patronatul de fraudă și concediere abuzivă a 1.278 de angajați.

Ca urmare a acestor evenimente, Virgil Săhleanu a fost concediat. Cu toate acestea, Săhleanu a reușit în instanță anularea concedierii salariaților. Virgil Săhleanu a fost amenințat cu moartea în această perioadă, i s-au intentat trei procese de către administrația SC TEPRO SA, el ripostând prin efectuarea demersurilor pentru judecarea proceselor la Curtea Europeană de la Strasbourg. S-a pensionat la 1 martie 2000, când a cumulat vechimea minimă cu sporuri, de pensionare.

În dimineața zilei de 7 septembrie 2000, în jurul orei 8, Săhleanu urma să se prezinte la tribunal pentru a fi de față la procesele ce-i fuseseră intentate, dar în timp ce acesta a ieșit din locuința sa, a fost atacat în scara blocului de către doi indivizi (Ioan Tofan și Claudiu Bahnă) care l-au ucis cu trei lovituri de cuțit, oricare dintre lovituri putându-i provoca moartea. Victima a fost dusă imediat la Spitalul de Urgență din Iași, dar nu a putut fi salvată. Asasinii au fost arestați două zile mai târziu, iar ulterior și alți șapte complici.

Vestea asasinării liderului sindical a declanșat demonstrații și proteste pe străzile orașului Iași, numeroase sindicate din România solidarizându-se. A fost condus pe ultimul drum de peste 5.000 oameni, unii purtând pancarte pe care scria „Prostia guvernanților naște asasini”. Slujba de înmormântare a fost oficiată pe atunci de către ÎPS Mitropolit Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, însoțit de un sobor de 24 preoți.

Procesul asasinilor lui Virgil Săhleanu a început la Iași în noiembrie 2000, pentru ca, în februarie 2001, să fie strămutat la Judecătoria Satu Mare. În urma anchetei, s-a descoperit că în organizarea atentatului au fost implicați directorul de atunci de la Tepro, reprezentantul investitorului ceh Zelezarny Veseli și directorul firmei de pază Protect din Vaslui, firmă care asigura paza societății.

Procesul a durat cinci ani, iar la 2 iunie 2005, Înalta Curte Supremă de Casație și Justiției a pronunțat sentința finală în dosarul asasinării liderului sindical Virgil Săhleanu. Criminalii și autorii morali ai asasinatului au fost condamnați la un total de 98 de ani de închisoare.

Potrivit rechizitoriului, cetățeanul ceh Franmtisek Priplata (director al SC Movas Vaslui), Victor Bălan (directorul de la Tepro) și Cătălin Ciubotaru (directorul firmei de pază Protect din Vaslui) au fost acuzați de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și de instigare la infracțiunea de omor calificat, fiind condamnați la 8, 15 și respectiv 17 ani de închisoare. Valentin Blăniță și Gelu Alexandru Spumă, șefi de filiale (Bârlad și Iași) în cadrul firmei de pază Protect, au fost acuzați de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și complicitate la infracțiunea de omor calificat, fiind condamnați la câte 5 ani de închisoare. Cei doi asasini, Ioan Tofan și Claudiu Irinel Bahnă, au fost acuzați de omor calificat și condamnați la câte 23 de ani de închisoare.

A doua zi după pronunțarea sentinței definitive, cehul Priplata a făcut o cerere de amânare a executării pedepsei, dar la 9 iunie 2005 Tribunalul Satu Mare, instanța de fond și de executare, a emis un mandat de punere în aplicare a pedepsei către IPJ Bihor, pe raza căruia își avea domiciliul condamnatul. Cehul a contestat acest mandat în justiție, cerând amânarea executării pedepsei din motive de sănătate și familiale și făcând o cerere la Ministerul Justiției prin care solicita acceptul autorităților române de a-și executa pedeapsa de 8 ani închisoare în Cehia. Deși cetățeanul ceh avea încă din iulie 2001 interdicție de părăsire a teritoriului României, Frantisek Priplata a părăsit fraudulos România în noaptea de 28 spre 29 iulie 2005, cumpărând un pașaport unguresc falsificat. Toate încercările de obținere a extrădării sale din Cehia au fost soldate cu eșec, tribunalele din această țară refuzând să-l extrădeze.