Un vot pentru familie și pentru valorile moral-creștine

Votul reprezintă mecanismul fundamental al unei democrații consolidate. Recenta experiență a referendumului național presupune, în mod firesc, o analiză sociologică, dar și reflecția clasei politice. Este aproape inexplicabil faptul că, după mulți ani în care România a traversat o perioadă tulbure, un univers închis, totalitar, în care pluralismul politic, libertatea de expresie și dreptul la un vot autentic erau deziderate majore, astăzi nu reușim să găsim soluții pentru o participare activă la vot.

„Votul este un drept, nu o obligație, dar un drept câștigat cu greu pe parcursul istoriei, de aceea, poate, acesta ar trebui să fie o obligație morală. Absenteismul românilor la votul pentru redefinirea familiei are semnificații multiple: încredere scăzută a cetățenilor în politicile prezentate, lipsa de interes pentru tema în discuție, insuficienta explicare a sensurilor referendumului și ale temei propuse, lipsa unei culturi a votului, dar și o sancționare a clasei politice”, a subliniat în Plenul Camerei Deputaților, prof. dr. Camelia GAVRILĂ.

Deputatul C. Gavrilă a adăugat că „nu trebuie să uităm că Referendumul pentru familie 2018 are la bază o inițiativă cetățenească demarată de Coaliția pentru Familie, deci a fost un demers al societății civile. Familia este o comunitate umană care se confundă cu dezvoltarea civilizației, este “școală a emoțiilor”, oferă copiilor primele lecții de afecțiune și comunicare caldă. În familie se realizează pregătirea copiilor pentru viața socială, aceasta constituie un simbolic prolog pentru școala de mai târziu, oferind garanții de moralitate, cultivând ideea de datorie, ierarhie și ordine, împlinire de sine, demnitate și libertate interioară.

Exercițiul democratic din data de 6 – 7 octombrie 2018 a reprezentat o modalitate de a asculta vocea cetățenilor și de a observa faptul că încrederea acestora este la o cotă alarmantă în raport cu actorii politici și cu instituțiile statului. România are nevoie de campanii de informare a cetățenilor pentru a se înțelege și asuma valori sociale, civice, politice, pentru a accepta necesitatea participării active la vot, în contextul unor noi alegeri în anii 2019-2020, după cum continuarea demersurilor ce susțin familia tradițională și sprijinirea unui mediu armonios, sănătos și adecvat dezvoltării copiilor este absolut necesară pentru un stat responsabil.

Problematica familiei și a importanței majore pe care familia o are în societate trebuie să fie în atenția tuturor actorilor sociali, iar referendumul care s-a încheiat este un prilej de a trage un semnal de alarmă față de alte probleme complementare temei în discuție:

  1. Birocrația excesivă în procesul de adopție

În România, procesul de adopție a unui copil reprezintă încă un demers anevoios, cu dificultăți legislative, care îndeamnă mai mult la renunțare, decât la stimularea unei familii să adopte unul dintre cei 20.000 de copii prezenți încă în orfelinate și centre de plasament din România, conform unui studiu prezentat de UNICEF în 2016.

  1. Stabilitatea familiei în contextul migrării părinților

Potrivit datelor preluate de la Direcțiile generale de asistența socială și protecția copilului aproximativ 100.000 de copii au cel puțin un părinte plecat în străinătate la muncă, iar cei care au ambii părinți plecați sunt în jur de 18.000 de copii. Obligată de situația economică și socială, familia din România se confruntă cu o serie nouă de provocări ce țin de comunicare, de sprijinul oferit copiilor, calitatea educației parentale substituite de bunicii copiilor sau numărul mare de divorțuri etc.  Este necesară acordarea de sprijin și stimulente financiare sau materiale, consiliere economică, socială, juridică, profesională pentru revenirea în țară a familiilor migrante.

  1. O familie înseamnă și un copil

Este recunoscut faptul că natalitatea în România este în scădere, iar o familie înseamnă, ipotetic, și prezența unui copil, pentru a se ajunge la armonia și împlinirea unei meniri importante. De aceea, sunt necesare programe guvernamentale de încurajare a natalității, de finanțare a procedurilor medicale specifice.

  1. Alocațiile de stat oferite copiilor

În prezent, alocația unui copil cu vârsta cuprinsă între 2 și 18 ani este de 84 de lei, echivalentul a 18 euro. Majoritatea țărilor din Uniunea Europeană au o alocație de cel puțin 100 de euro, pe primele locuri  fiind Olanda cu o indemnizație de 273 euro, urmată de Italia cu 258 de euro.

Evident această listă poate să meargă mai departe prin armonizarea vieții de familie cu idealurile legate de carieră, măsuri ce vizează stimularea natalității pentru o redresare demografică, locuințe prin programul „Prima Casă”, alte programe destinate tinerilor,aspecte și demersuri ce țin de cultura familiei, roluri, drepturi, obligații, măsuri și programe de consiliere.

Susținerea valorilor moral-creștine, suportul legislativ și financiar acordat familiei reprezintă un subiect ce trebuie să ne preocupe atât la nivel politic și guvernamental, cât și la nivel de campanii, programe și modalități variate prin care aceste valori să fie cunoscute, promovate prin educație și înțelesecu sensurile lor profunde.