Un fenomen care a luat amploare la Iaşi: Cămătarii din căsuţa poştală

Sharing is caring!

A împrumutat 2.000 de lei (de fapt 1.650 de lei, restul fiind un comison oprit de la început) şi trebuie să dea înapoi 9.000 de lei. O ieşeancă s-a speriat după ce a recitit contractul pe care l-a semnat pe masa din bucătărie, cu o instituţie nebancară, acum câteva luni.

Elena Hristache, o pensionară în vârstă de 78 de ani, a împrumutat echivalentul a două pensii de la Credius, iar acum trebuie să dea înapoi câte 147 de lei pe lună, timp de 5 ani, adică nu mai puţin de nouă pensii.

Chiar dacă dobânda nu e mare, doar 7%, în contractul femeii apare un comision ciudat de administrare lunară în valoare de 130 de lei. Din total, rata efectivă (principalul) e de câţiva lei, restul fiind dobânda şi respectivul comision.

„Am împrumutat 2.000 de lei, dar din aceştia, 350 de lei mi i-au oprit ca comision de acordare a împrumutului. În mână efectiv am luat 1.650 de lei, iar acum am de dat 9.182 de lei. Am plătit până acum, şi văzând că tot mai am de dat, am recitit contractul şi am văzut că am de fapt de dat 9.000 de lei. Doamna de la Credius care a venit acasă la mine şi mi-a dat cre­ditul nu mi-a spus de această sumă. Nici eu nu am citit atunci, am mers pe încre­dere“, spune Elena Hristache.

Chiar dacă până acum ar fi trebuit să-şi termine datoria de plătit, aceasta a descoperit că mai are un rest de dat de 6.000 de lei, conform contractului. Odată semnat de client, chiar dacă are un comision nesimţit, acel contract este perfect legal, deoarece prin semnătură înseam­nă că clinetul şi l-a asumat.

Ca ea mai sunt sute de ieşeni, iar povestea femeii este un semnal de alarmă pentru toţi cei care doresc să facă un împrumut urgent de la una din zecile de instituţii de profil. În judeţul Iaşi sunt, conform datelor de la Camera de Comerţ şi Industrie, 111 firme cu activităţi de creditare şi intermediere, însă nu toate practică aceste comisioane uriaşe.

Primele pe judeţ, în funcţie de cifra de afaceri, sunt firmele de creditare Express Credit Amanet, cu 34,4 milioane de lei, Euro Gold & Co IFN SRL, cu 4,4 milioane de lei, Vintage Gold SRL cu 3,3 milioane de lei şi Protto Electronics IFN, cu 1,6 milioane de lei.

Pe lângă firmele locale mai sunt şi IFN-urile naţionale care operează acum în Iaşi: Provident, Viva Credit, Claret, Easy Credit, Telecredit, Feratum, etc.

Ziarul de Iaşi a făcut o solicitare la Banca Naţională Ro­mână (BNR), pentru a afla câte instituţii nebancare sunt în judeţul Iaşi şi care sunt dobânzile aplicate de acestea. BNR ne-a transmis că nu ţine o evidenţă a acestora şi că nu ne poate da nici numărul lor şi nici informaţii ce ţin de dobânzi şi comisioane.

Cert este că, în ultimii ani, numărul clienţilor care apelează la aceste Instituţii Financiare Nebancare (IFN-uri) a crescut foarte mult.

„Sectorul instituţiilor financiare nebancare reprezintă un canal de finanţare pentru economia reală, alternativ celei bancare, deosebit de activ. În acest sens, valoarea împrumuturilor intermediate de către creditorii nebancari în decursul anului 2016 a fost cu aproximativ 13% mai ridicată decât cea înregistrată în anul precedent. În perioada recentă, se constată adoptarea de către creditorii-instituţii fi­nan­ciare nebancare din România a unor mo­dele de afaceri ce se bazează pe furni­zarea de produse de creditare pe termene scurte, de valori relativ reduse, accesate cu preponderenţă de segmente ale populaţiei care au deja dificultăţi în gestionarea obli­gaţiilor de plată curente. Evoluţia acestei categorii distincte de creditori impune reacţii ale autorităţilor, potrivit compe­tenţelor specifice“, au precizat reprezentanţii BNR.

Aceştia au adăugat că, pentru prima dată din anul 2011, ponderea creditării IFN în total creditare a depăşit 10% şi este pe un trend ascendent. Stocul de credite acordate de IFN la martie 2017 reprezintă 10,3% din total credit din economie (bănci plus IFN) şi este cu 21,8% mai mare decât în martie 2015.

Ponderea creditelor IFN în creditele bancare a fost, în martie 2017, de 11,5%, comparativ cu 10% în anul 2015. În anul 2016, ritmul de creştere a creditelor IFN a depăşit ritmul de creştere a PIB, în timp ce ritmul de creştere a creditelor acordate de către bănci a fost mai mic decât creşterea PIB. Ca concluzie, aceste IFN-uri au succes pe piaţă pentru că există cerere.

 „IFN-urile îşi trimit aghiotanţii pe teren, care sunt ca jandarmii din Piaţa Victoriei“

De la specialiştii în economie aflăm că practica IFN-urilor are tendinţa de a păcăli clientul prin comparaţia dobânzii de la ei cu cea de la bancă.

„Dobânzile nu sunt mari, dar au comisioane şi de 3.000%. BNR ţine un registru doar al băncilor comerciale pe care le-a autorizat. IFN-urile sunt într-o dublă ipostază. Funcţionează ca societăţi comerciale, conform legii şi sunt supra­vegheate de Asociaţia de Supraveghere Financiară (ASF). Pe piaţa financiară, 86% din bani circulă prim bănci, restul în afara băncilor. Dintre aceştia, o parte şi prin IFN-uri. Omul trebuie în primul rând să-şi citească contractul. E ca la prospectul de la medicamente. Dacă tu refuzi să-l citeşti şi iei o supradoză, producătorul nu are nicio vină. Nu zic că IFN-urile sunt OK, dar ele nu constituie garanţii. Practic, dobânzile şi costurile exagerate sunt ca să acopere pierderile“, a precizat Dan Chir­leşan, profesor universitar în cadrul De­partamentului „Finanţe, Monedă şi Ad­ministraţie Publică“, din cadrul Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor a Universităţii „Al.I. Cuza“ Iaşi.

 

Profesorul precizează că există o cerere exagerată pentru aceste împrumuturi, iar acest lucru arată că persoanele respective nu se califică pentru un credit bancar. Printre motivele principale se numără veniturile ocazionale, bani care nu sunt fiscalizaţi, vârsta şi lipsa credibilităţii la o bancă.

„Faptul că sunt atât de mulţi care împrumută de la IFN-uri artă că populaţia e lipsită de educaţie financiară. Ciocănitul pe la uşi şi spălatul pe creier face ca o persoană să devină stresată. Vârsta nu e neapărat relevantă, deoarece nici IFN-urile nu dau bani celor peste 65 de ani decât dacă au pensii mari. Clienţii lor sunt acea majoritate a populaţiei care lucrează şi supravieţuieşte în zona gri. Sunt 10 milioane de români despre care nu se ştie unde lucrează! IFN-urile îşi trimit aghiotanţii pe teren, care sunt ca jandarmii din Piaţa Victoriei“, mai spune profesorul universitar.

 

Acesta a realizat şi un profil al celui care apelează la instituţiile nebancare. În opinia lui, vorbim de o persoană captivă, fără mobilitate, care nu se învârte decât în jurul blocului şi care a găsit în cutia poştală un fluturaş, ori a văzut la televizor reclamă cu acest tip de împrumut şi care are o nevoie: vrea un telefon, un frigider, să plătească întreţinerea etc.

De regulă, atunci când reprezentantul IFN-ului vine cu cash-ul, aceştia nu mai sunt atenţi la ce semnează. Unii clienţi însă ştiu din start că nu or să respecte contractul, aşa că le e indiferent.

O altă caracteristică a clientului IFN este că nu are contact cu situaţia financiară, nu ştie diferenţa între inflaţie şi dobândă şi nici nu-l preocupă.

 

„Vorbim de un client uşor naiv, puţin educat, fără contract de muncă înregistrat la ITM, cu venituri ocazionale. Fiecare produs are preţul lui. Nu ai să cumperi o în­ghetaţă la 50 de lei caserola, când alături ai la 2 lei. IFN-urile vând produsele într-un format neetic şi imoral. Nu cred că, dacă i s-ar explica clientului că împrumută 1 leu şi da înapoi 3.000 de lei, acesta ar mai împrumuta, în condiţiile în care nu are finanţe să-şi acopere nici coşul zilnic. Este un public excelent şi pentru partidele de stânga. Legile pe care PSD şi ALDE le dau în Parlament sunt pentru ei“, a încheiat Dan Chirleşan.

 

Consecinţa principală: îndatorarea excesivă a populaţiei

 

Pe de altă parte, cei de la BNR recunosc că numărul mare de astfel de împrumuturi duc la creşterea riscului şi afectează stabilitatea financiară. Ce poate face BNR în aceas direcţie, chiar dacă nu ea este institu­ţia care supraveghează IFN-urile?

 

Poate doar interveni prin reconfigurarea regimului prudenţial aplicabil sectorului institu­ţiilor financiare nebancare astfel încât să surprindă riscurile generate de evoluţiile pieţei.

 

„Se poate manifesta fenomenul de îndatorare excesivă a populaţiei care poate induce efecte sistemice din direcţia sectorului IFN. În acest sens, practicarea unor costuri de finanţare ridicate, în special în cazul produselor de microcreditare sau credite de consum adresate populaţiei, promovează un model de afaceri volatil, cu rate de neperformanţă ridicate care creează totodată o percepţie negativă asupra întregului sector al instituţiilor financiare nebancare. De asemenea, lipsa datelor statistice privind îndatorarea reală a clienţilor sectorului poate ridica probleme semnificative din perspectiva analizelor de stabilitate financiară“, au mai explicat reprezentanţii BNR.

Pornind de la cazul ieşencei care a împrumutat 2.000 de lei şi trebuie să înapoieze 9.000 de lei, am cerut acum mai bine de o lună de la Oficiul pentru Protecţia Con­sumatorului Iaşi, printr-o solicitare oficială, numărul de plângeri cu privire la acest gen de împrumuturi, pe ultimii trei ani. Până ieri, ora închiderii ediţiei, nu am pri­mit niciun răspuns.

Sursa: Ziarul de Iasi

shares