Sume colosale pierdute de spitale cu tratarea bețivilor. „Să le scoţi casele la vânzare“?

Sharing is caring!

Spitalele ieşene care primesc în regim de urgenţă victime ale agresiunilor, fie că este vorba de agresaţi sau de cei implicaţi în accidente rutiere, se chinuiesc ani la rând să recupereze costul tratamentelor. Iar deseori se aleg cu praful de pe tobă. Peste cheltuiala directă, uneori exorbitantă, acestea alocă apoi bani şi timp pentru a se judeca cu vinovaţii agresiunilor, astfel încât să poată recupera măcar o parte din ceea ce au cheltuit pentru tratarea agresatului. Adesea, nu se aleg cu nimic: cel tratat e vai de capul lui, neavând absolut nimic valorificabil. Conducerile spitalelor, păgubite considerabil an de an, invocă legislaţia naţională inadecvată care reglementează acest gen de litigii. Deşi la final de lună spitalele îşi declară cheltuielile şi pentru astfel de pacienţi la Casa Judeţeană de Asigurări Iaşi (CJAS), aceasta decontează o parte din bani, dar suma alocată pentru fiecare pacient este standard, fiind deseori cu mult mai mică decât cea efectivă pentru tratarea sa. Se cheltuiesc uneori şi 100.000 de lei pentru un băut ce şi-a dat singur cu halba în cap la crâşmă, exemplu ipotetic, dar perfect plauzibil, iar CJAS decontează doar 1.000 de lei. Cine plăteşte restul? Indirect, noi toţi, cei asiguraţi. Altădată cheltuieşti mii de lei ca să recuperezi 15 lei, că te obligă legea. Ce este de făcut? O schimbare a legislaţiei, chiar în regim de urgenţă, ar fi foarte binevenită. S-au şi făcut propuneri, oficiale, de la Iaşi. Parlamentarii şi partidele puterii au alte priorităţi, însă atunci când aleg să schimbe legile prin Ordonanţă de Urgenţă.

„Anumite cazuri costă şi peste 100.000 de lei, iar noi plătim un tarif mediu pe caz variabil, în jur de 1.000-3.000 de lei. Pentru că aşa este sistemul de finanţare“, a precizat Radu Ţibichi, preşedintele CJAS Iaşi.

De asemenea, atunci când recuperează o parte din bani, principala obligativitate a spitalelor este să returneze CJAS banii cheltuiţi şi să achite, după caz, costurile unui executor judecătoresc. Astfel că nu sunt puţine dăţile în care spitalele cheltuiesc din fonduri proprii pentru demersul recuperării, precum şi pentru cheltuielile aferente, mai mult decât suma pe care s-au luptat să o recupereze.

Conform reprezentanţilor CJAS, rata de recuperare în aceste cazuri este destul de mică, în jur de 20%, iar procesele sunt greu de gestionat, pentru că situaţiile sunt mereu distincte. În prezent, în evidenţa CJAS există 435 de cazuri de vătămare, care înseamnă aproximativ 1.062.500 de lei pe care spitalele trebuie să le întoarcă în fondul de sănătate. 70% dintre aceste cazuri sunt la Spitalul „Sfântul Spiridon“, restul împărţindu-se între Spitalul de Neurochirurgie, Spitalul de Copii şi alte şapte spitale din judeţ.

 369 de procese penale la „Sf. Spiridon“

De la începutul anului şi până în prezent, Spitalul „Sf. Spiridon“ s-a constituit drept parte civilă în peste 350 de procese penale. Cu doi ani în urmă, în 2016, au fost 369 de astfel de cazuri, iar în 2017 aproximativ 300. Acestora li s-au adăugat, din 2013 până acum, 900 de procese civile, pentru că undeva pe timpul parcursului procesului penal victima şi atacatorul s-au împăcat, iar victima şi-a retras plângerea. În acest context, spitalul a fost nevoit să-şi recupereze banii, şi au început demersurile de urmărire a vinovatului pe cont propriu. Dacă reuşeşte în demersul său, instituţia se loveşte de o altă hibă a sistemului: de cele mai multe ori, agresorul nu are posibilitatea să plătească.

„Din ce dosare s-au dat în executare, mai bine de jumătate s-au întors, pentru că agresorul nu are venituri, bunuri imobile, sau dacă are un imobil, suma nu e aşa de mare încât să îl scoţi la vânzare. Pentru 1.000-2.000 de lei nu poţi să-i scoţi casa la vânzare, nici instanţa nu te lasă“, a precizat ec. Ioan Bârliba, managerul de la „Sf. Spiridon“.

De asemenea, complicat este şi cazul agresorilor care în urma atacurilor încadrate la omor sau tentativă de omor au ajuns la închisoare. Astfel, aceştia nu au venituri, sau obţin venituri foarte mici din activităţile prestate sau din ceea ce primesc de la rude. Aceste venituri infime sunt reţinute într-un procent de 60% de către penitenciare, 10% se pun deoparte pentru perioada de eliberare, şi doar o mică parte revine spitalului, dacă conducerea penitenciarului o permite. Conform celor de la Spitalul „Sf. Spiridon“, doar Penitenciarul din Iaşi şi cel din Vaslui acceptă o astfel de politică, iar restul nu sunt de acord ca din banii vinovatului o parte să revină spitalului.

De asemenea, probleme sunt şi cu recuperarea cheltuielilor aferente tratării victimelor accidentelor rutiere, mai ales în cazul Societăţii Carpatica S.A. şi Astra Asigurăricare au intrat în faliment, cu care „Sf. Spiridon“ mai are încă dosare în judecată. Mulţi bani se duc şi către executorul judecătoresc, pentru acţiunile acestuia de verificare a îndatoratului, precum şi pentru întreg procesul de recuperare.

„În teorie, costurile acestea le suportă debitorul, dar dacă nu putem să îi luăm banii, plătim tot noi“, precizează reprezentanţii unităţii medicale.

Ca să mai diminueze din costuri, aceştia trimit şi notificări de plată, un pas premergător punerii în executare, în speranţa că vor fi persoane care îşi vor recunoaşte vina şi vor veni să achite banii, chiar şi în rate.

„Noi facem somaţii, încercăm să nu mai apelăm la judecător. Din 2015 până acum, cred că s-au trimis vreo 1.000 şi ceva de somaţii. Cam 30% plătesc de bunăvoie, sau semnează un angajament de plată, care ne ajută, pentru că, dacă vinovatul a făcut măcar o singură plată, şi-a recunoscut vina“, mai spun cei de la „Sfântul Spiridon“.

Sumele pe care spitalul le are de recuperat în prezent încep de la 100 de lei, pentru cei cu răni minore, care au avut nevoie doar de tratament în Unitatea de Primire Urgenţe, până la 100.000 de lei, pentru victime în stare gravă, care au petrecut luni întregi la terapie intensivă.

 De ce recuperarea o face spitalul, nu CJAS?

La fel ca în cazul Spitalului „Sf. Spiridon“, reprezentanţii Spitalului de Copii „Sf. Maria“ susţin că principala problemă este faptul că recuperarea banilor în astfel de cazuri cade în sarcina lor, ceea ce înseamnă că trebuie ca spitalul să se constituie parte civilă în procese pentru a nu rămâne cu găuri în buget.

„Până în anul 2014, recuperarea o făcea CJAS, pentru că ei plătesc, şi era normal ca cine plăteşte să şi recupereze banii. Atunci au fost nişte modificări legislative care ne obligă pe noi să îi recuperăm, altfel pierdem bani. De aceea ajungem să ne îndreptăm în instanţă împotriva persoanei respective, iar de multe ori suntem puşi în situaţii dificile, plătim executori care să recupereze sume de bani în baza sentinţei, şi se ajunge la situaţii în care executorul costă 200 de lei, iar suma de recuperat este de 15 lei. Însă noi trebuie să mergem până la capăt ca să nu rămână banii pierduţi“, a explicat dr. Radu Terinte, managerul unităţii medicale.

Astfel, în 2017 şi în 2018, spitalul s-a constituit parte civilă, la solicitarea organelor de urmărire penală, în 128 de dosare. Mai exact, în 2017 26 de băieţi şi 15 fete cu vârste cuprinse între 0 şi 18 ani au fost implicaţi în accidente rutiere, necesitând spitalizare de lungă durată, iar în 2018, 54 de băieţi şi 33 de fete au făcut obiectul acestor dosare.

„Menţionăm că, în vederea recuperării cheltuielilor de spitalizare în baza sentinţelor definitive, spitalul este antrenat şi într-o serie de cheltuieli financiare, logistice, umane: timbre, plicuri, hârtie, plată onorariu executor judecătoresc, angajaţi etc., cheltuieli care sunt insuficiente“, au precizat reprezentanţii spitalului într-un răspuns oficial oferit „Ziarului de Iaşi“.

Aceştia mai spun că principala problemă este posibilitatea ca acele cheltuieli să nu mai poată fi recuperate vreodată, din diferite motive.

„Autorul vătămării nu are venituri, nu figurează în evidenţe cu bunuri mobile sau imobile în proprietate sau dosarele sunt clasate de către organele de urmărire penală deoarece persoana vătămată nu a formulat plângere sau şi-a retras plângerea“, mai spun aceştia.

 Ce ar fi de făcut?

Managerii spitalelor ieşene spun că au fost ridicate o serie de discuţii la nivelul CJAS, sperând să se poată găsi o soluţie pentru a scoate recuperarea banilor din atribuţia spitalelor, însă nu s-a adoptat nimic concret.

„Cred că ar trebui să existe la Casa de Asigurări de Sănătate un corp special pentru recuperarea acestor prejudicii, sau să fie create instituţii care să recupereze pagubele. Noi nu suntem vinovaţi, noi doar prestăm servicii medicale, tratăm de exemplu un accidentat, şi pentru asta trebuie să primim banii, partea juridică nu mai ţine de noi“, a completat managerul Spitalului de Copii.

Astfel, suma cea mai mare pe care a trebuit să o recupereze spitalul în baza unei sentinţe definitive a fost de 59.726 de lei, suma care a fost recuperată în cele din urmă.

Reprezentanţii CJAS spun că, într-adevăr, legea nu este foarte clară pe alocuri, şi ar mai putea fi făcute câteva specificări pentru a uşura munca celor din spitale.

„Speţele sunt foarte diferite. Din punctul nostru de vedere, ar fi necesară o reglementare mai clară, încadrarea acestor cazuri în ceea ce priveşte speţele diferite şi recuperarea sumelor să fie făcută mai eficient. Este un consum de resurse destul de mare, dar ni se pare normal şi corect ca cei care sunt vinovaţi să plătească aceste cheltuieli“, a declarat Radu Ţibichi, directorul CJAS Iaşi.

Cu ocazia unei discuţii între conducerea CJAS şi managerii spitalelor ieşene, la sfârşitul anului trecut, au fost puse în discuţie şi probleme de ordin legislativ, iar conform directorului CJAS, toţi cei prezenţi au conchis că e nevoie de un set de norme metodologice care să ajute la explicarea legilor ce vizează decontarea cheltuielilor pentru agresaţii din spitale. Deocamdată, la nivelul Legislativului, altele par a fi priorităţile.

Sursa: Ziarul de Iasi

shares