Marius Bodea: „România a ajuns o țară lăsată de izbeliște!”

Liviu Dragnea a dispărut de două săptămâni, PSD confirmă că acesta și-a delegat atribuțiile pe toată luna ianuarie, iar în acest moment practic statul român a luat o pauză în luarea celor mai importante decizii. Cât timp stăpânul stă la soare, undeva pe la Ecuator, Viorica Dăncilă nu are nicio apariție publică și își confirmă statutul de fantomă în politică, fiind dispărută de pe radar, la fel ca cel care îi trage sforile. Practic, țara nu are nici prim-ministru.

Este exact momentul în care România nu are buget, începutul de ianuarie fiind vital pentru tot parcursul țării de-a lungul întregului an. Nori negri planează asupra finanțelor țării, se vorbește deja de intrarea pe regim de austeritate a României și nu este nimeni care să dea explicații și să-și asume responsabilități. Țara e lăsată de izbeliște.

Pe linie politică, fostul peremist Codrin Ștefănescu dă ordine coaliției de guvernare, comportându-se ca adevăratul lider, în lipsa lui Dragnea, iar Darius Vâlcov se află la butoanele Guvernului, un alt sforar care coordonează din umbră cele mai importante ministere. Practic, avem două persoane care conduc România fără nicio legimitate, nefiind aleși în alegeri și neavând mandat din partea celor 20 milioane de români. De aceea, ei nu pot da socoteală românilor și, practic, nu îi apasă nicio responsabilitate reală.

Întârzierea aprobării bugetului de stat, pentru că stăpânul Liviu Dragnea nu-i acasă, va duce la compromiterea investițiilor din toată țara. Toate proiectele stau pe loc, nimeni nu angajează lucrări, nu face caiete de sarcini și nu face licitații fără să știe pe ce bani se bazează. Inclusiv pe PNDL toate primăriile sunt în ceață. Au doar promisiuni, nimeni nu știe ce bani se alocă efectiv în 2019. Lecturarea bugetului, trecerea prin comisii și votarea în plen poate dura până la jumatatea lunii februarie, autoritățile locale își pot face calculele prin martie și pot organiza ședințele de consilii locale abia prin aprilie. Apoi, studiile pentru investiții, proiectarea și licitarea efectivă fac să se piardă perioada cea mai productivă, cea din timpul verii, apoi se intră în precipitarea de final de an și avem un 2019 pierdut.

Nu știm ce mari investiții finanțează statul în acest an, iar dacă nu avem la dispoziție decât fondurile europene, ne întrebăm de ce mai susținem financiar întreaga structură guvernamentală. Am putea plăti impozite direct la Bruxelles, dacă statul român nu mai face nicio investiție.