Dezvăluiri din interiorul unei mari companii. Salariații, ținuți în șah cu salariile!

Sharing is caring!

Ziua de luni a fost una de foc pentru cei aproximativ 200 de salariaţi ai fostei fabrici Ţesătura, aflaţi în pragul concedierii. Aceştia s-au întâlnit cu patronul Ştefan Vuza, cel care deţine indirect fabrica de textile printr-o altă firmă a sa şi i-au reproşat căderea liberă în care se află compania, deşi comenzi, clienţi, utilaje şi oameni care îşi doresc să muncească, există. Oamenii au ajuns să-şi cerşească drepturile în contextul în care, Vuza le povesteşte că ei sunt cei care nu ar mai trebui să accepte salariile acestea mici din industria textilelor şi că de fapt el le face un bine prin disponibilizare.

Vuza le-a spus că e un lucru bun faptul că din 72 de fabrici, câte existau, doar 14 s-au mai menţinut pe piaţă.

Înregistrarea audio:

„Noi ne-am poziţionat cu salarii mici şi aşa s-a obişnuit UE cu noi. Nu ne mai permintem aceste salarii proaste! În următorii patru ani salariile vor creşte iar, au ajuns aproape ca în Ungaria. S-au mărit cu 50% salariile la bugetari, în felul acesta împinge şi salariile din privat să crească. Cred că e un rău necesar. Am obosit să tot finanţăm, nimeni din industria textilă nu va mai rămâne cu un profit mare. Dacă Ikea lua de la noi 90% din producţie, acum câştigă licitaţiile firme din Turcia şi China, pentru că noi nu am mai prins contractele. Nu avem şanse, nu există competitivitate, în Turcia, de exemplu, statul dă 30% subvenţii fabricilor de textile. Industria textilă în UE mai există dar fac ţesături de un anumit tip. Am zis, ok, să părăsim seriile lungi şi să facem serii scurte, deoarece nimeni nu mai face acum în UE serii lungi”, le-a explicat salariaţilor ieşeni Vuza luni, începând cu ora 15, la sediul IaşiTex.

Acesta a mai spus că scopul său nu este de a închide, ci de a face profit, însă  a ajuns la concluzia că nu poate face bani în domeniul acesta şi că trebuie să se reprofileze.

„Dacă nu putem îmbunătăţi un produs şi scădea o cheltuială, murim cu toţii împreună. Trendul e că salariile vor creşte iar textilele sunt în competiţie cu producătorii din afara UE. Viaţa s-a schimbat radical, şi în industria auto, şi în metalurgie, noi trebuie să ne reprofilăm. Am achiziţionat 24 de războaie noi şi nici nu le folosim. Nu tot timpul tehnologia e singura problemă!”, a mai spus acesta oamenilor.

Un alt motiv al închiderii fabricii, dat de acesta, este o amendă în valoare de 400.000 de lei, dată fabricii pentru poluare, deoarece se află într-o zonă dezvoltată imobiliar. Ajuns şi la acest punct sensibil, Vuza mărturiseşte că nu afacerea imobiliară e o ţintă pentru el, deoarece ar fi putut vinde totul înainte de criză, când erau preţurile foarte mari. A mai adăugat că modelul de business nu mai e rentabil şi a dat ca exemplu tractorul vechi care nu mai face faţă vehiculelor moderne.

Managerul, acuzat că refuză comenzi mari, dar se plânge de lipsă de clienţi

După jumătate de oră de speech neîntrerupt, dominat de expresii de genul „nu s-a putut”„nu s-a ales nimic”„nu a ieşit nimic”„nu am reuşit să…”,  angajaţii au început să-şi piardă răbdarea şi au pus degetul pe rană, bombardându-l cu întrebări despre salariile compensatorii şi viitorul secţiei de Confecţii.

„Daţi-ne salariile. Noi mai avem 2-3 ani până la pensie, avem bănci, probleme de sănătate. Merităm şi noi acest drept al nostru, după 35 de ani de muncă. Dumneavoastră aţi venit acum 15 ani! Dacă voi sunteţi milionari şi vă văitaţi de bani, noi ce să mai facem? Cine îmi plăteşte mie la sănătate până ies la pensie de drept?”, întreabă retoric una din angajate.

Vuza intervine şi spune că întradevăr, cei care se apropie de pensionare îşi găsesc greu un loc de muncă.

„Nu îşi găsesc greu, sigur nu îşi găsesc! Cine să mă mai ia? Popa? Daţi-ne cele patru salarii compensatorii şi gata!”.

Vuza atunci intervine şi spune că chiar el caută o bonă şi vrea neapărat o femeie peste 50 de ani, deci se poate găsi un job mai bine plătit! Mai spune că acel act adiţional al contractului colectiv de muncă care prevede 4 salarii compensatorii le-a intoxicat mintea.

„Sunt convins că vom câştiga procesul, a fost un abuz, acel act adiţional nu e legal deoarece nu e aprobat de Consiliul de Administraţie. Eu personal nu am ştiut de această poveste. Sunt avocaţi care spun că acel act produce efecte, dar cred că prin instanţă pierdem energie. Poate ne înţelegem cumva. În contract scrie clar că trebuie să vă dau un salariu compensatoriu, dar, omeneşte vorbind, înţeleg că nu ajunge, aşa că propun două salarii compensatorii, să oferim şi din ţesături”, le-a spus Vuza angajaţilor care au reacţionat imediat.

„Şi noi ce să facem cu ele? (n.r. ţesăturile)”.

Vuza ajunge să spună că nici el nu le-ar accepta, dar pe lângă ele vor mai primi şi şomaj. Atunci oamenii i-au adus la cunoştinţă că şomajul pe lună este 500 de lei şi că nu pot trăi din aceşti bani.

„Cât sunt două salarii compensatorii, 2.000 de lei! Vi se par bani mulţi?”, îl întreabă o altă angajată.

Vuza ridică miza şi propune două salarii şi jumătate. Încep negocierile iar una dintre doamnele prezente propune un salariu compensator pentru cei cu vechime mică, apoi gradual până la patru salarii pentru cei cu vechime mare. În acest fel, media ar ajunge undeva între 2 şi 3 salarii, acolo unde ajunsese şi Vuza mai devreme. Acesta însă nu e de acord. Prin contractul colectiv de muncă, Iasitex trebuie să plătească salariaţilor patru salarii compensatorii, dar Vuza a atacat aceste prevederi în instanţă şi nu vrea să acorde oamenilor lefurile promise.

Directorul fabricii a intrat şi el în vizor

Angajaţii au început să-şi spună şi nemulţumirile legate de activitatea din fabrică din ultima perioadă.

„Echipa managerială a dumneavoastă ne-a dat la temelie! Noi la urma urmei nu vrem salarii compensatorii, vrem să muncim! Din câte fabrici au fost şi s-au dărâmat, câte au avut valoare ca a noastră? Domnule director, aveţi bărbăţia să recunoaşteţi că aţi refuzat comenzi de mii de metri, au venit clienţi mari şi aţi zis nu? Aţi scos şi ajutorul de înmormântare, era să scoateţi şi bonurile de masă. De ce?”, îl întreabă o voce din sală pe Mihail Lăzăroaie, directorul economic al Iaşitex.

„Puneţi manager un stilist, nu un mecanic de locomotivă! Dacă un manager primeşte salarii mii de euro şi stă degeaba, niciodată nu o să meargă! Găsiţi un manager bun!”, mai adaugă angajatul.

Un altul face cunoscut faptul că cinci firme au licitat pentru războaiele fabricii, prin urmare sunt necesare în altă parte, iar la Iaştex nu e nevoie de ele.

„Nimeni nu a vrut să investească la noi. Cu ce să faci calitate? Trebuie să trăim şi noi, nu numai mata. Eu nu am bani nici de pâine în acest moment!”, se mai aude o voce.

Vuza atunci vine cu explicaţia că utilajele nu aduc profit.

„Nu ştiu dacă Confecţiile ar mai rezista un an, banca abia aşteaptă să ne dea un credit, fabrica are avere, dar care e ţesătura aia deşteaptă care să se vândă? Avem ofertă de la SIF Moldova, dar nu vindem la ei că e faptă penală. Ei merg pe principiul că dacă nu le vindem lor, să nu mai vindem deloc. Societatea nu are lichidităţi, dovadă că are şi TVA restant”, mai explică printre intervenţiile angajaţilor, Ştefan Vuza.

Vizita sa la Iaşi a venit în contextul concedierilor colective, acesta dorind să-i anunţe personal pe oameni că îi va da afară, cu perne şi cearşafuri în loc de bani. Surse din cadrul fabricii spun că acesta a vizat şi câteva întâlniri de afaceri, cu scopul de a găsi investitori care să cumpere sediul fabricii din Iaşi.

SURSA: ZIARUL DE IAȘI

shares